Când apare starea e bucurie devii una cu Împărăția Sinelui tău. Ați trăit acest sentiment de unime cu totul ? Căutați în viața voastră, eu cred că l-ați trăit așa cum l-am trăit și eu. Vă reamintesc că este ceva extraordinar, ceva magnific, înălțător care te face să te simți puternic și stăpân pe viața ta. Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima această stare. Când ajungi să ai această stare, e clar alb pe negru că ți-ai regăsit puterea interioară. În momentul acela devii suveran, ești propriul tău stăpân , tu ești elevul, tu ești profesorul, tu ești actorul și tu ești spectatorul. Adică ajungi să te iubești pe tine, pentru că procedând astfel de fapt îl iubești pe Dumnezeu. Nu există iubire mai mare decât iubirea de Sinele pur și Sfânt, căci numai din această iubire se naște libertatea. Iar din libertate se naște bucuria.











Aşa o fi, dar dacă eu mă bucur de Zâmbetul Soarelui, mai este vorba de Sinele meu pur şi sfânt, am eu libertate interioară?
Cred că bucuria,şi ea nu poate fi decât interioară, este trezită de starea de fericire, (chintesenţa acesteia),nu este dăruită decât celor liberi de prejudecăţi, care-o primesc dezinhibat de propriile angoase.
Pentru asta, “fericiţi cei săraci cu duhul”(nu că ar fi nişte sărmani proşti,demni de mila proştilor închipuiţi, ci pentru că Duhul lor, este lipsit de prejudecăţi, care să le estompeze fericirea!)
In my opinion!
Madi şi Onu
***** – 5 stele
Cinci stele, stinse, neconvinse, pe la vecini, să mai treacă.
Madi şi Onu
Decizia va apartine….
Eu cred că suveran și stăpânul vieții noastre este doar Dumnezeu, ..suntem nimic fără El. El merită înălțat peste tot ce avem și ce suntem! O zi minunată dragă Sorina!
Doamne Ajuta! O seara placuta, Melania>:D<
Buna! Ai de la mine o nominalizare pentru Liebster Award http://comentatoramator.wordpress.com/2013/02/23/nominalizare-la-liebster-award/
Buna si multumesc frumos!
Marturisesc ca asa este. Exact sentimentele de care vorbeste Niculina. Inainte de a experimenta acea stare, oricat crezi ca intelegi cu mintea despre ce este ea, de fapt nu ai idee ce inseamna pana in momentul cand o traiesti. Poti sa imaginezi ce este, poti sa iti inchipui cum se simte insa numai fiind ea constientizezi ce reprezinta.
Atunci, in acel sentiment de una cu totul, de eliberare si de constientizare a luminii care esti si a tot ce este, atunci ai confirmarea ca ai ajuns acolo. Pentru ca o traiesti. ESTI acea stare. Unirea dintre corp, minte, spirit conduce la unirea cu Spiritul suprem – este ca si cum vezi legatura care exista intre tine si univers, intre tine si Dumnezeu. Si cata pace si multumire sufleteasca. Nu sunt cuvinte sa exprime. Cand iti dai seama de legatura dintre tine si Divin deodata iti dai seama ca toti suntem conectati la acel izvor de intelepciune iar separarea dintre oameni este doar o iluzie.
Va urez sa experimentati tot ce inseamna aceasta. Este minune pura. Este incantare cereasca. Este cantecul de inaltare in Duh. Esti in rai. Esti Raiul. Acolo nu mai ai nevoie sa lupti pentru recunoastere, apreciere, atentie, sa te afirmi, nu te mai temi, nu te mai razboiesti cu ceilalti pentru una sau alta. Nu te mai conditionezi si nu mai conditionezi. Nu mai are rost. Iubirea pe care o simti alergandu-ti in toata fiinta, in tot corpul, in tot ceea ce insemni tu, iti izbucneste prin toti porii, iti vibreaza in tine, prin tine si se propaga peste tot in jurul tau. Esti inaltare, esti eliberare, esti iubire, esti fericire. Ai confirmarea ca esti unit cu tot ce este si ce sentiment de putere. Constientizezi rolul suveran pe care il ai in viata ta. Si mai mult de atat… nu mai ai nevoie. Devii constient ca poti. Te asumi. Devii responsabil pentru ceea ce esti si faci si totul vine de la Sine, fara conditionari exterioare ori interioare, tocmai prin constientizarea libertatii pe care o ai in crearea realitatii tale. Odata ce ai parasit spatiul de jos, atunci nu poti sa simti altceva decat intelegere si iubire pentru cei care iti aratau tocmai ce insemna acel spatiu (reflectarea intocmai a starii tale precedente). Nu mai ai pentru ce sa te razbuni, pentru ce sa judeci, pentru ce sa reprosezi. Treci peste tot ce a fost nu pentru a te mari si a le arata celorlalti cat de sus ai ajuns tu, ci pentru ca in tine nu mai este acea incarcatura energetica care sa te tina pe loc sa demonstrezi, sa te explici, sa arati etc. Totul se petrece firesc. Deodata te afli sus si te bucuri de zbor
Eu, aseara, am cunoscut aceasta stare. Un sentiment de a ma fi trezit la viata. Cata claritate. Si cata pace. Cat mister. Era ca si cum m-as fi nascut pentru a doua oara. Da, nu ai nevoie sa traiesti in munti, in manastiri ca sa cunosti unirea cu Dumnezeu. Ea se poate realiza si cand traiesti la bloc
Oricine poate ajunge acolo, numai sa isi doreasca cu putere, cu ardoare, cu pasiune sa se elibereze. Si sa fie deschis sa isi urmeze calea, sa mearga acolo unde il trage sufletul. Oricat de multe ori se poate sa iti pierzi speranta si sa te perpelesti, sa te intrebi la ce bun atata efort si atat de multa energie cheltuita cand vezi ca rezultatul nu e cel asteptat si trebuie s-o iei de la capat… Ei bine, atunci cand esti pe punctul de a renunta la tot cat ai muncit atata si atata amar de vreme, la calea batatorita iar si iar in acelasi scop, pentru ca te-ai saturat sa-ti tot vezi naruite zidurile castelului creat de tine, atunci in acel moment cand renunti la controlul pe care ti-l doresti asupra a ceea ce se intampla in jur, in tine, atunci universul te umple de putere – pentru ca te-ai deschis posibilitatilor
Esti ca un vas care se umple. Si ai exact cat iti trebuie. Si esti abundenta aceea. Bunastarea. O simti in tine, te umple si o reverberezi in tot din jur.
Sorina, multumesc pentru ocazia oferita sa imi impartasesc din experienta inaltarii in zborul meu, experienta in realizarea careia Niculina a avut un rol decisiv. Multumesc lui Dumnezeu ca am intalnit-o, ca mi-a aratat ca visul meu nu era o himera si mai ales pentru ca m-a sustinut desi eu nu imi dadeam seama de asta.
Cu bine
Buna, Monica,
Multumesc ca ai trect in vizita pe blog.
Apreciez parerile tale si sincer ma bucur ca avem aceleasi idei despre Niculina Gheorghita.
O stimez foarte tare.
Te felicit pentru ca ti-ai deschis sufletul si mi-ai impartasit din experienta ta si te invit sa mai popesesti pe meleagurile insorite.
Numai bine,
Sorina.
Zambete si soare <3