Puterea unui…

4 Dec

Un cântec poate provoca un moment,

Un țipăt în munți poate declanșa o avalanșă,

O pasăre poate vesti primăvara.

Un zâmbet începe o prietenie,

O felicitare înalță un suflet.

O stea poate ghida un vapor pe mare,

Un cuvânt poate acoperi un gol.

Un vot poate schimba o națiune,

O rază de soare luminează o cameră.

O lumânare distruge întunericul,

Un râs va alunga deprimarea.

Un pas e începutul fiecărei zile,

O speranță ne va ridica moralul.

O atingere poate arăta că îți pasă,

Și este doar o singură persoană

Care mereu a schimbat cursul istoriei.

 

Fii acea persoană.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Anunțuri

COMA feat. Sunetele Pădurilor – Cel mai frumos loc de pe pământ [acustic for Greenpeace] [2017]

4 Dec

Downloadează piesa gratuit de pe http://www.uncut.ro și semnează petiția! 🙂

Inspired by the sounds of the forests: COMA feat. Sunetele Padurilor – C.M.F.L.D.P.P. [Acustic forrest sessions for Greenpeace ]

În fiecare zi…pierdem, Din cauza uşurinţei cu care nu găsim niciodată timp, pierdem. De la clădiri la oameni şi de la natură la idealuri… Și nu realizăm că, de fapt, pierdem din consistenţa viitorului nostru. Doar pentru că ne este foarte uşor să nu găsim niciodată timp… Şi chiar şi mai uşor…să râdem. De clădiri, de oameni, de natură, de idealuri… de ceea ce lăsăm moştenire. Şi totuşi, în toată această nebunie aparent fără leac, se mai găsesc şi voci care să se opună acestei uşurinţe cu care cei mai mulţi dintre noi alegem să privim ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

De această dată, Greenpeace şi Kinecto ni se prezintă cu un proiect-poziție faţă de exploatarea fără discernământ a ultimelor zone de pădure încă neatinse de om din România, zone ce reprezintă mai mult de 60% din totalul pădurilor de acest fel ale Europei. Iar noi nu vom mai sta deoparte şi ne alăturăm eforturilor lor în încercarea de a obţine pentru ele statutul de arii protejate, prin semnarea petiţiei …

Suntem onoraţi sa fim parte a acestei campanii şi contăm foarte mult şi pe ajutorul TĂU în vederea popularizării acestui demers.

Pentru binele nostru şi, mai ales, pentru binele celor ce vin după noi.

Mulţumim!!! COMA


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Profesioniștii: In memoriam Stela Popescu

26 Noi

Interviu realizat de Eugenia Vodă la finalul anului 2013, cu marea actriţă Stela Popescu, difuzat la TVR1, în cadrul unei ediţii Profesioniştii in memoriam.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


„Să rîdem cu medicii”

23 Noi

Mi s-a povestit următoarea „istorioară”:

… Într-un compartiment al trenului personal ce mergea de la… la…, se urcă un bărbat slab, palid, vorba ceea, „numai piele și oase”. Chipul îi exprima suferință. Nu s-a urcat bine că la prima stație coboară, revenind la pornirea trenului. Pînă aici, nimic deosebit, dar povestea se repetă. Altă stație, altă coborîre, altă urcare. Și mereu așa.

 De la o vreme, cei din compartiment devin tot mai intrigați de acest „du-te-vino”. Unul dintre călători profită de o „pauză”, își ia inima în dinți și-l întreabă:

-Omule, de-abia te ții pe picioare și totuși cobori la fiecare stație, noi nu știm ce faci, și te urci din nou. Ce-i cu dumneata? De ce ești așa de agitat și neliniștit? Ce s-a întîmplat? Te putem ajuta cu ceva?

Toți cei din jur confirmă atitudinea plină de solicitudine a vorbitorului și toți îl privesc pe cel întrebat, așteptând explicația.

Omul „piele și oase” se uită la ei senin și, ciudat, oarecum șugubăț.

-Nu este nici o neliniște. Nu sînt agitat, sînt  grăbit. Eu cobor, îmi iau bilet și mă întorc.

-Cum așa? sări altul. Îți iei bilet în fiecare stație? Nu știi pînă unde trebuie să călătorești? Îți bați joc de noi.

-Vai de capul meu! Eu sînt bolnav, dar sînt om serios. Acum mă duc în Capitală, la medic.

-Ei, și… se auziră mai multe glasuri.

-Păi, nu v-am spus? Sînt bolnav. Și s-ar putea să fie o boală foarte grea, foarte…

Cel care începuse discuția intervine:

-Tocmai de aceea, ce faci dumneata e contraindicat.

-Păcatele mele! Ce știi dumneata de chibzuială? Păi, dacă sînt așa de grav, poate nici nu mai ajung în Capitală, cum vin eu din capătul țării. Și atunci de ce să se piardă banii munciți din greu!! Cît sînt în viață, plătesc. Stație cu stație. Chibzuiala e mare lucru!

Sînt deci bolnavi și… bolnavi. Sînt deci boli și… boli.

La consultații, pacientul se simte dator să-și descrie cît mai plastic și mai amănunțit suferința. Ceea ce este și firesc și necesar. În fond, drumul spre un diagnostic exact și rapid presupune această colaborare, acest dialog. Dar sînt pacienți și pacienți, iar exprimarea cît mai plastică nu duce la nimic sau poate…

Iată o imagine colorată:

„Doctore, uneori, cînd mă irit, văd roșu înaintea ochilor, îmi vin gînduri negre, am nopți albe, iar un vecin mi-a spus că sufăr de friguri galbene…”.

Sau una zoologică:

„Mănînc ca un lup, muncesc ca un bou, alerg ca un cal de curse, dorm ca un urs ce hibernează, căci sînt obosit ca un cîine”. Primului îi recomanzi… pictura, iar pe al doilea îl trimiți la… un medic veterinar.

Există și bolnavi consecvenți!

La ușa cabinetului medical al doctorului X stătea de mai multă  vreme un cetățean. Asistenta îi spune că așteaptă degeaba. Doctorul X este în concediu și va reveni peste trei săptămîni.

-Du-te, omule, la cabinetul alăturat. E un medic la fel de bun ca doctorul X.

-D-apoi, nu-i nimic. Eu pe doctorașul meu îl vreau, pe el îl aștept. Am o boală cronică, nu-i bai.

De curînd, trecînd prin parcul de lîngă policlinică, am surprins următorul dialog între doi copii. Încerc să-l reproduc întocmai.

-De ce ești așa de murdar?

-Ba tu ești mai murdar decît mine!

-Normal. Eu sînt și mai mare decît tine!

Iată din nou confirmat adevărul că logica copiilor este cu totul aparte.

Odată, un medic stomatolog a avut o adevărată surpriză.

-Extraordinar, a exclamat el, descopăr cea mai mare carie pe care am văzut-o în toată cariera mea… Cariera mea… mea.

-Nu înțeleg de ce trebuie să repetați. Sau sînteți bîlbîit, vă rog să mă scuzați, a remarcat ușor iritat pacientul.

-Vai, dar eu n-am repetat nimic. Și n-am de ce să mă supăr. Ceea ce ați auzit a fost doar ecoul!

 

…Răzvan  își sărbătorea împlinirea  a patru ani. Prilej de bucurie pentru… adulți, căci oaspeții erau de vîrsta mamei, a tatălui și chiar a lui tata mare. El, Răzvan, printre ei, își vedea de joaca lui și se sărbătorea cum știa el. Ba, din cînd în cînd, trebuia să-și facă „numărul” spre deliciul musafirilor. Unul dintre aceștia se distra în mod deosebit. Era un bărbat tînăr, puternic, coleg cu tatăl lui Răzvan. Vorbea și rîdea tare, plin de sine. Era însă… 

Răzvan prinde  o clipă potrivită, se apropie de el și-l întreabă:

-Nene, capul matale de ce e desculț?

Mi se spune că omul întrebat n-a rîs. De ce oare?

 

(extras din cartea Să rîdem cu medicii scrisă de Florea Marin.) 


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


HAVASI – Lover Of The Sun

13 Noi

 


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !