Iluziile optice ale Eului de Doru Bem

22 Apr

Cea mai greşită imagine pe care omul o poate avea în minte este Dumnezeu”, spunea în urmă cu câteva decenii sfântul părinte Arsenie Boca.

 
M-am gândit să scriu câteva cuvinte despre o teorie care circulă prin lumea întreagă, prin documentare şi filme. Există o speculaţie care poate duce omul, zdravăn, pe arătură şi ca să o iei pe arătură cu mintea nu este nevoie decât de un singur neadevăr amestecat în adevăr. Anumite religii păgâne afirmă că Dumnezeu nu este altceva decât suma creaţiei sale, urmând ca la sfârşitul timpurilor, Dumnezeu să se reîntregească.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu este numai liantul cosmic, inteligenţa cosmică manifestată în parte sau în părţi, El neexistând ca entitate supremă, coordonatoare a tot ceea ce mişcă nu numai în universul material. Se mai spune că Dumnezeu este energia care ne înconjoară, energia ce susţine universul, noi fiind mai departe, parte clară din Dumnezeu putându-ne considera cu toţii fii direcţi ai lui Dumnezeu aşa cum a fost şi Iisus Hristos. După moartea noastră urmând ca Dumnezeu să se „compună” din această energie interioară corpului uman şi anume sufletul.

 

În concluzie, Dumnezeu nu este altceva decât…un fel de energie inteligentă care există peste tot în univers şi cam atât. Evident că în urma acestei teorii ar fi inutil să te rogi pur şi simplu unei energii, aşa că dezvoltarea omului se bazează, în aceste condiţii, pe propriile puteri fără a fi nevoie de ajutorul cuiva…Şi, dacă e vorba de vreo revelaţie, ea se produce în urma conexiunii totale cu energia universală sau în termeni mai noi, cu matricea. Adică, ne contopim cu informaţia pură din „tot, ajungând în acest fel ca acest “tot” să ne umple de adevăr.
Aceste idei au umplut lumea la ora actuală.

Poate părea total nevinovată această expunere, nu? În condiţiile acestea, faţă de cine să ne smerim? Pentru ce să luptăm în esenţă? Numai pentru o dezvoltare morală a omului? Mai este nevoie, oare, să recâştigăm vreo condiţie angelică pe care se spune că am avut-o înainte de cădere? Mai este nevoie de vreo “împăcare” cu Dumnezeu? De vreo slujire faţă de Dumnezeu? Mai este nevoie să picăm în genunchi în rugăciune ca formă de smerenie în faţa creatorului?

 

Mai spune câte unul: “ ce nevoie este să pici în genunchi?”, “omul nu trebuie să slujească nimănui, ce prostie mai este şi asta?“, “de ce să-mi cer iertare, Dumnezeu nu mă judecă!“, “şi eu pot deveni Dumnezeu, doar sunt o parte din el“, “Dumnezeu este lege şi atât“ şi cea mai întâlnită: “Dumnezeu vrea omului binele aşa că trebuie să căutăm a ieşi în afara suferinţei, să căutăm binele, confortul, dezvoltarea fără suferinţă, căci suferinţa nu face decât să coboare omul, să-l înrăiască!“

Dar oare cine vorbeşte în spatele acestor cuvinte? “Dă-I cezarului ce-I al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, parcă aşa era, nu? Ca să-I dăm cezarului ce este al cezarului, atunci trebuie să o facem tot prin căile cezarului şi tot cu ajutoul lui, căci dacă cezarul nu ar fi, nu ar mai fi nevoie să îi dăm ceva, nu? Şi, ca să-I dăm cezarului ce este al său, el trebuie să se aplece puţin ca să primească tributul tău. Chiar dacă e vorba de instituţii, ghişee, birouri…el se apleacă să ia ceea ce îi este cuvenit.

 
Pai nu este aşa şi cu Dumnezeu? “Zecimea” noastră sufletească şi chiar mai mult decât atât, tot sufletul, trebuie dăruit lui Dumnezeu cu conştiinciozitate, dar prin căile aduse de Tatăl nostru. Noi nu putem da nimic lui Dumnezeu fară directa colaborare cu lumea Sa şi cu El. Noi nu putem lua “liftul” singuri direct către El. Şi, ca să lucrăm pentru acest dar, acest tribut de recâştigare a condiţiei noastre supra angelice (căci este spus de Sf.Ap. Pavel că oamenii îi vor judeca pe îngeri la sfârşitul timpurilor) avem nevoie de esenţa primordială….iubirea de Dumnezeu!

 

Din iubirea de Dumnezeu vine şi smerenia şi toate celelalte virtuţi minunate, semn că Dumnezeu începe să-ţi vadă tributul. Important este că în adevar nu vede decât El acest lucru, omul nu poate vedea. Atunci când omul vede, apare mândria şi strică totul. Probabil că, despre acest tip de “vedere” este vorba şi în geneză atunci când Adam iese din orbire.

Deci printr-o lucrare continuuă, prin acţiune să spunem, prin rugăciune şi dialog permanent cu Cel ce ne-a creat, putem reveni la Adamul fără de păcat. Meditaţia vine ca o completare a acestui lucru. Dar, nu meditaţia astrală, ci cea din duh, din trăire şi iubire dedicată faţă de Dumnezeu. Acest dialog permanent şi sincer îl revelează în inimă pe Dumnezeu Tatăl, Hristos şi Sfântul Duh.
Din acest motiv, oricât am medita şi am călători prin fel şi fel de lumi astrale sau oricât de morali am fi, fără acest dialog, adevărul rămâne în urma noastră. E ca şi cum am spune că morala ţine de religiozitate şi sufletul de credinţă. Religiozitatea este în van atâta timp cât credinţa sufletului nu se manifestă…

 
Dumnezeu nu poate fi nici măcar imaginat sau bănuit cu o minte limitată într-o adunătura de oase, având în vedere că Dumnezeu este nelimitat. Până şi adevărul suprem îl percepem în parte. Din acest motiv nici un om de pe pământ oricât de sfânt, luminat şi revelat ar fi fost, nu a putut cuprinde întreg adevărul, nu l-a putut percepe în totalitate pe Dumnezeu. Şi asta pentru că omului îi este imposibil datorită limitării lui într-un cadru spiritual nelimitat, infinit. Nu l-a putut cuprinde nici Lucifer care era cel mai frumos şi luminos înger din ceruri una dintre creaţiile mareţe ale lui Dumnezeu.

În momentul în care Lucifer a vrut să cunoască tainele creaţiei şi să-L “descopere” în mintea lui pe Dumnezeu, după cum ştim cu toţii, a picat în dizgraţie devenind diavol. În afara Sfintei Treimi, nimeni nu poate avea habar de întreaga minunaţie a tainelor lui Dumnezeu. Şi vorbim aici de îngeri, arhangheli, virtuţi, puteri, heruvimi, serafimi şi toate cetele îngereşti….şi, acum, gândiţi-vă la omul de pe pământ, acela sfânt. Dar ce să mai zici de noi, cei care bâjbâim prin viaţă şi încercăm să scoatem capul la suprafaţă?!  Putem înţelege noi oare prin mintea noastra toate aceste lucruri mareţe? Să ne uităm către capătul acestei scări şi să vedem real unde ne situam noi ca oameni şi, de aici, să vedem şi pretenţiile pe care le avem în cunoaştere…căci distanţa asta şi măreţia ar trebui să ne smerească.

 
Din acest motiv, noi, Creştinii, susţinem că Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa, adevărul fiind revelat de Dumnezeu Fiul cel din Treime. Legea nouă înseamnă şi legea revelată, de această dată direct de la sursă. Nu poţi compara pe nimeni cu Dumnezeu însuşi, cu Hristos, oricât de revelat a fost acel om. În concluzie, adevărul nu s-a putut manifesta în toată splendoarea sa până la venirea lui Hristos. Iar, eu dacă cunosc acest lucru (vorbind pentru orice creştin), să nu ţin cu dinţii de adevărul pe care Dumnezeu mi l-a revelat? Brâncovenii au dat dovada de acest lucru până la capăt şi s-au sfinţit.

 
Cel mai important este să nu impui, să nu vrei să dovedeşti ceva, sau să nu obligi pe nimeni în nici un fel şi chip cu credinţa ta. Dovedeşte-o practic, aplicat, până la capăt şi oricine ÎL va respecta pe Dumnezeul în care tu crezi. Asta este cel mai important!

Daca L-ai descoperit, apără-ţi adevărul până la capăt, aşa cum au făcut şi Brâncovenii. Au ţinut de sigiliul lor de creştini curaţi, au urmat verticalitatea sufletului, căci cea morală, oricât de verticală ar fi, la un moment dat tot se îndoaie puţin.
Discuţiile de convingere sunt doar o irosire de energie de multe ori angrenate de fel şi fel de entităţi energofage. În faţa unui ateu niciodată nu ai argumente care să-l convingă şi asta pentru că problema nu este una de natură mentală, ci sufletească. Şi, cel mai bun pansament este rugăciunea pentru sufletul lui.

 
Noi cu toţii avem nevoie de pansamente şi în noi cu toţii există acel doctor al rugăciunii care poate veghea asupra celor din jur. Ce minunaţie ar fi ca tot omul să se roage pentru seamănul său, ce ţesătură frumoasă ar fi această lucrare a rugăciunii. Eliberează energii uriaşe.
Trebuie să lucrăm unii pentru alţii aşa cum şi Hristos spunea: ”Eu nu am venit ca să mi se slujească, ci să slujesc”. Deci calea către Dumnezeu este prin cel de lângă tine şi prin slujirea ta faţă de el. Nu sunt poveşti, ci adevăruri pe care toată lumea le simte şi le cunoaşte în străfundul ei, dar nu le acceptă din mândrie.

 
Manifestarea ultra religioasă a unora sau discuţiile încrâncenate pe fel şi fel de subiecte cu impunere şi dictatorialism, chiar dacă se află şi în sânul bisericii, nu trebuie să ne depărteze în nici un fel de credinţa noastră reală şi adevărată şi nici de biserică. Lucrul îngerilor căzuţi este să te întoarcă de la drumul către Dumnezeu. Sfântul Cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos povestea ce vedea în spatele vălului în biserică, cum încercau îngerii căzuţi să-I scoată din biserică pe oameni cu fel şi fel de gânduri şi impresii sau chiar stări de rău fizic. Nu uitaţi că lupta nevazută dintre aceste două planuri se duce acolo unde este sursă de întoarcere către Dumnezeu, acolo unde se află lumina binecuvântată a Domnului pentru om, chit că e vorba de Biserică, de Mânăstire sau de alt loc în care sufletul se află în comunicare cu Tatăl. Cu cât este mai multă sfinţenie, cu atât ispita vine mai puternic şi în forme mai dure. Să nu uităm cazul multor sfinţi, printre care şi Iacov Talikis de la mânăstirea Sf David din Grecia, care în urma posturilor şi vietii dure pe care o ducea pentru eliberarea de sub robia patimilor şi a păcatului în trup, diavolii îi apăreau fizic în cameră şi-l luau la bătaie într-un asemenea mod încât îl lăsau imobilizat la pat săptămâni întregi. Călugării din mânăstire erau de-a dreptul şocaţi să-l vadă pe bătrânel intrând în chilie sănătos şi nevătămat ca, după un timp, să-l descopere întins în pat plin de răni şi lovituri serioase. Fericitul părinte povestea că numai atunci când apărea Sfânta Fecioară, diavolii dispăreau. Puteţi citi cartea despre viaţa lui, este minunată!

 
Spun toate acestea pentru că într-o realitate mai concretă decât aceasta, în cea din spatele vălului, există o continuuă influenţă şi luptă din partea îngerilor ce stau lângă noi pe acest pământ cât trăim în trup. Vorbesc şi de cei întunecaţi, cât şi de cei de lumină. În viaţa Sf Cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos sunt multe pasaje în care înainte văzătorul asistă la discuţiile dintre cei căzuţi, despre oamenii din jur. Aşa a aflat de pildă, cum că cel care mergea în faţa lui, boier de seamă, va muri în trei zile. Cei întunecaţi mergeau în spatele boierului, erau vreo 2, 3 la număr, şi vorbeau ce o să spună la judecata sufletului despre ispitele în care picase omul şi despre dreptatea lor în faţa faptelor omului. Abia aşteptau să moară boierul peste trei zile, când îi venea sorocul. Astfel, i-a spus sfântul despre toate greşelile boierului, că va muri în trei zile şi să se roage amarnic pentru iertarea păcatelor lui, ca la judecata de după moarte să-l poată ajuta mai mult îngerii lui buni. Cu toate că, suna ca un basm pentru unii, realitatea este aceasta.

 
Deci, apropierea cu adevărat de Dumnezeu…nu este aşa…trilu rilu, cugetări şi misticisme, ci aplicat direct prin renunţarea la patemi şi mândrie. Iar, acest lucru, nu poate fi susţinut real decât cu ajutorul Domnului, prin rugăciunea, nu cea comodă din pat, ci în genunchi. Pici de atâtea ori în genunchi în faţa oamenilor din jur, prin fel şi fel de împrejurări şi să nu pici în genunchi în faţa celui ce te-a creat?

 

Oricum, când pici în genunchi, nu te aştepta să fie comod, nu va fi comod nici pentru cei ce te parazitează încontinuu şi-ţi vor pune piedici ca să renunţi cât mai repede. Important e să ştii asta dinainte. Şi părintele Rafail Noica spunea că în ultimul timp, din cauza vremurilor pe care le trăim şi al războiului nevăzut, călugării au nevoie de timp pentru un acatist de trei ori mai mare decât aveau până acum. Şi asta din cauza ispitei mărite.

În concluzie, nu renunţaţi la colaborarea cu Dumnezeu crezând că prin propriile puteri vă puteţi mântui. Dacă sunteţi creştini, descălciţi mai întâi iţele credinţei în care sunteţi botezaţi. Spun asta, pentru că mulţi ne avântăm în a cunoaşte mai mult alte religii şi alte gândiri şi moduri de a percepe lucrurile, fără ca măcar să avem cunoaştere despre complexitatea credinţei în care suntem botezaţi. Dacă nu pornim cu o temelie, cu o structură, ne putem pierde foarte uşor în toate impresiile din jur şi mai ales în cele ale altor credinţe, cu alte moduri de gândire total diferite nouă. Ca vorba aia, dacă nu ai clasele 1-4 şi cineva te convinge că 2×2 egal cu 12 şi, tu, de acolo începi şi le spui şi altora la fel de neştiutori ca tine, că 2×2 egal cu 12, atunci nu faci decât să o ţii pe arătură!
Văd atâta puritate în pruncul meu şi în toţi ceilalţi copilaşi din jurul meu, atât dezinteres, atâta bucurie, atâta încredere că ceva îl prinde chiar dacă se loveşte, atâta dedicare şi interes plăcut sufletului pentru tot din jur, ceva plăpând şi măreţ în acelaşi timp, încât mă gândesc cât de minunat era omul înainte de căderea în păcat. Ce muzică minunată plutea înlăuntrul lui. Şi pruncii poartă o muzică a lor specială, unică, un ritm ca formă a unei vibraţii unice spirituale. Dacă vă separaţi de zgomotul exprimării descoperiţi o muzicalitate a copilui cu toate stările lui manifestate de tristeţe sau bucurie, de manifestare a personalităţii sau de obedienţă în faţa mamei, toate exprimă muzica din sufletul lui. Şi minunat este că toţi pruncii au această muzică pură, curată, divină înlăuntrul lor.
Pablo Neruda sfârşea cu un vers într-un poem al său: “Doar răbdarea, răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim…

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Anunțuri

2 răspunsuri to “Iluziile optice ale Eului de Doru Bem”

  1. Gavrila Denisa 07/09/2014 la 10:44 pm #

    frumos dar incomplet, multi il slujesc pe Dumezeu,insa de gresit gresesc majoritatea,sa nu credeti ca detine cineva adevarul absolut.rabdare si timpul va releva si pe IISUS si Pe Ioan Botezatorul si pe Fecioara Maria iar dumnezeul atotputernic vegheaza oameni, animale plante pietre ape planete si praf stelar ..si vibratie

    Apreciază

  2. Dan Doru 08/12/2016 la 12:44 pm #

    Imi puneam zilele trecute (umbrit de o tristete morbida). Intrebarea : INCOTRO??? nu stiam ce sa mai fac . Am asteptat cu incredere si rabdare un raspuns care sa vina de undeva . (stiam ca va veni ) Citind acest articol , am inteles . Mi-a raspuns la majoritatea intrebarilor si nelamuririlor .. Singurul lucru pe care mi-l doresc in clipa aceasta este sa trec la treaba si sa trec la fapte concrete cu toate fortele .. Sa te tina Dumnezeu sanatos MESAGERULE, pe tine si pe toti cei iubiti tie .. La fapte OAMENI DE LUMINA ca irosim un timp pretios. Vasalut pe toti cu multa bucurie in spirit….

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: