Vasile ALECSANDRI – Crai nou

11 Ian

Pe când la cuibu-i pasărea zboară

C-un ţipăt jalnic ca un suspin

Şi, plecând capul sub aripioară,

Pe creanga mică adoarme lin,

***

Zamfira tristă din cort ieşise

Şi cu ochi umezi lung se uita

La cornul lunii ce se ivise,

Vărsând pe frunte-i lumina sa.

***

De când în lume gingaşa fată

Zâmbea ca floarea de pe câmpii,

Numai de soare fu sărutată

Pe sânu-i fraged, pe-ai săi ochi vii.

***

Părul său negru ca nori de ploaie

De-a lung pe umeri neted cădea.

Ades copila mândră, vioaie,

De soare-n păru-i se ascundea.

***

Iar când pe frunte-i ducea cofiţă

Cu apă rece de la izvor,

Când era umedă-a sa guriţă

Şi-i sălta floarea pe sânişor,

***

Toţi trecătorii simţeau deodată

O sete mare în pieptul lor;

Beau multă apă, cătând la fată,

Şi urmau drumul oftând de dor.

***

Ea cânta dulce ca ciocârlia

Ce ciripeşte vesel în zori,

Şi suna gingaş atunci câmpia

Ca de un freamăt de Zburători.

***

Ades bătrânii, stând împreună

Şi ascultând-o pe lângă foc,

Trăgeau cu sorţii, noaptea, la lună,

Şi vesteau fetei mare noroc.

***

Dar într-o seară, sus, pe movilă,

O Babă Cloanţă, din bobi trăgând,

I-a zis cu spaimă: Să fugi, copilă,

De străin mândru, cu glasul blând!

***

De-atunci Zamfira în multe rânduri

Vedea o umbră zburând prin nori,

Şi toată noaptea sta ea pe gânduri

În doruri tainice, în dulci fiori.

***

Acum ea, tristă, din cort ieşise

Şi cu ochi umezi lung se uita

La cornul lunii ce se ivise,

Iar glasu-i jalnic aşa cânta:

***

Crai-nou, strălucite!

Plânsă m-ai găsit,

Cu gânduri mâhnite,

Cu chipul cernit.

***

Inima-mi jeleşte,

Dar nu ştiu ce vrea;

Nu ştiu ce doreşte

Inimioara mea.

***

Căci aude noapte

Freamăte de zbor,

Ş-apoi blânde şoapte

Ce-i şoptesc din nor.

***

Iar a zilei rază

Când luceşte sus,

Mult apoi visează

Visul ce s-a dus.

***

Crai-nou! vin cu bine,

Cu bine te du,

Dar jalea din mine

Să nu mi-o laşi, nu!

***

Să mă laşi cu salbă

De galbeni frumoşi,

Cu năframă albă

Şi iminei roşi.

***

Să mă laşi ferice,

Cu dorul împlinit,

Zburând tu de-aice,

Crai-nou mult iubit!

***

Iată că-n valea cea-ntunecată

Un străin mândru atunci trecu,

Auzi glasul, veni îndată

Şi-n calea fetei pe loc stătu.

***

Blânzi erau ochii, blândă-era faţa,

Blând era glasul celui străin!

Căci trecu noaptea, şi dimineaţa

Găsi copila fără suspin.

***

Trei zile-n urmă ea avea salbă,

Salbă de galbeni pe-al său grumaz,

Avea pe frunte năframă albă,

Iar flori nici una pe-al său obraz!

***

Trei zile-n urmă Crai-nou se duse,

Şi, cu el, mândrul străin pieri,

Sărmana fată în drum se puse

Şi mult îl plânse, mult îl dori!

***

Trei zile-n urmă, colo, pe vale,

Rămase singur un biet mormânt!

Ş-ades de-atunce un glas de jale

Şoptind s-aude astfel prin vânt:

***

Tu, ce spui vesel, sus, pe movilă,

La cornul lunii tainicu-ţi gând,

Când vine noaptea, fugi, fugi, copilă,

De străin mândru, cu glasul blând!

Vasile-ALECSANDRI

 

Surse: 1, 2

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: