A avea o voinţă de fier… – Ulf von Euler

26 Ian

Interviu acordat de preşedintele Fundaţiei ” Nobel  ” ziaristului Carol Roman

<<

  • O idee remarcabilă
  • A te încrede în viitorul omului realizat de către oamenii viitorului… Rezultat al unei activităţi cu sens pentru societate
  • A avea o voinţă  de fier…, a iubi munca cu veneraţie
  • ” Sînt adeptul unor lucruri bine făcute, desăvîrşite  „
  • Sugestii pentru un cod etic al consacrării
  • România deţine un potenţial de inteligenţă umană deosebit de valoros.

 

Aflînd despre iniţiativa românească de a se realiza un serial publicistic în care laureaţi ai Premiului „Nobel” răspund la întrebarea „Există un secret al celebrităţii ?”, preşedintele Fundaţiei ” Nobel  „, Ulf von Euler, ne-a primit cu deosebită amabilitate şi căldură în locuinţa sa de pe str. Karlaplan nr. 14 din Stockholm.

Ulf von Euler

Ulf von Euler

Ulf von Euler, descendent al marelui matematician Leonhart Euler şi al unui părinte la fel de renumit, Hans von Euler( laureat al Premiului „Nobel” în 1964 pentru descoperirile sale privind rolul coenzimelor în fermentaţia zahărului) este , la rândul său, o somitate internaţională. Conducător al Fundaţiei ” Nobel  „, vicepreşedinte al Uniunii internaţionale de ştiinţe fiziologice şi şef de catedră la Institutul ” Karolinska  „, omul de ştiinţă suedez îmbină toate aceste îndatoriri cu cele de cercetător în domeniul fiziologiei: în 1970 a primit Premiul „Nobel” pentru descoperirea substanţei transmiţătoare a influxului nervos şi a mecanismului fiziologic prin care se efectuează transmiterea.  Fişa sa biografică cuprinde încă o seamă de date concludente pentru a-i creiona un profil: este autorul a peste 400 de lucrări importante în domeniul ştiinţelor medicale moderne, traduse pe toate continentele. Călătoreşte foarte mult. Într-un singur an: America, Africa, Australia…

După ce frunzăreşte câteva ziare şi silabiseşte aproximativ cuvintele „Scînteia tineretului”, el conchide:

-Este o remarcabilă idee de a te adresa unor laureaţi ai Premiului „Nobel”, din Vest ca şi din Est, cu rugămintea de a răspunde la întrebarea: „Există un secret al celebrităţii ?”… Faptul că un număr atît de mare de somităţi, care trăiesc în diferite ţări, au răspuns la această investigaţie internaţională îmi confirmă ideea că oamenii de valoare ştiu că trebuie să-şi sacrifice o parte din timpul lor de creaţie ori de activitate în genere pentru a impulsiona pe toate căile crezul într-un viitor al omului, care nu poate fi atins decît de către oameni ai viitorului, şi aceştia sînt oamenii tineri. Vă mărturisesc admiraţia faţă de o asemenea iniţiativă publicistică internaţională, care-şi propune să acrediteze în lume valorile  certe, reale ale omului înaintat al timpurilor noastre şi pe care  le-am dori perpetuate  şi la generaţiile care ne urmează.

Mulţi dintre cei care v-au răspuns la anchetă sînt cunoştinţe apropiate de-ale mele şi, într-adevăr, socotesc că alegerea a fost bine gîndită. Sînt oameni împliniţi prin fapte, a căror biografie şi activitate constituie suportul unui moral care-i îndreptăţesc la cuvînt şi a se pronunţa într-o asemenea chestiune cum este notorietatea.

Dumneavoastră ce credeţi: există un secret al celebrităţii ?

-Desigur, există… Oricine deschide un ziar ori o revistă remarcă consecvenţa cu care apar numele unor contemporani celebri din propria ţară sau din străinătate… Mulţi dintre aceştia sînt recunoscuţi unanim datorită statorniciei cu care-şi îndeplinesc îndatoririle faţă de ştiinţă, cultură, artă etc., într-un cuvânt faţă de societate. Cuvîntul acestora este ascultat cu atenţie şi rîndurile scrise despre aceştia  stăruie mai mult în minte. Aş remarca un fapt: fiecare domeniu îşi are celebrităţile sale, care se impun prin manifestarea cu predilecţie a unor virtuţi ori calităţi umane. Bunăoară, un om de ştiinţă pentru a fi celebru trebuie, după părerea mea, să fie eficace prin rezultatele dobîndite. Toate celelalte trăsături sînt complementare : premise ori consecinţe. Unui om de artă celebru îi solicit concentrare de substanţă artistică şi de limpezime expresivă; altfel obiectul strădaniei sale nu poate intra în cumpăna valorică a semenilor. Arta, ca şi ştiinţa, deopotrivă, trebuie stăpînită cu simplitate. Nu ai voie să laşi să-ţi scape din mînă pensula ori dalta de dragul nu ştiu cărei mode. Mă gîndesc, de pildă, la genialul Brâncuşi, exemplu de simplitate, sobrietate şi concentraţie artistică…

În esenţă, aş afirma că celebritatea este rezultatul unei activităţi umane cu sens pentru societate.

Vorbiţi de trăsături umane elevate necesare oamenilor pentru a se realiza şi a deveni notorietăţi într-un domeniu sau altul…Totuşi, există ceva comun tuturor oamenilor care se bucură de apanajul de a fi declaraţi ” celebri ” de către semenii lor ?

-Cred că da… Înainte de toate trebuie să aibă o voinţă de fier în tot ceea ce fac. Să nu admită echivocul ori jumătatea de măsură…Apoi să fie interesaţi sincer de domeniul în care activează, spre a-şi putea polariza în mod real potenţele creatoare…Cred că putem accepta cu deplin temei, de asemenea, ambiţia personală, care nu poate lipsi unor oameni ce ştiu că fac totul pentru triumful unor idei în ştiinţă, cultură, artă, cu consecinţele materiale şi sociale directe, iar aceste idei intră în forul social împreună cu numele lor. Şi încă un deziderat fundamental: să iubească munca cu veneraţie. Nimic nu vine fără muncă fizică şi intelectuală. Prin muncă înţeleg atît strădania de a desprinde din studii idei, de a verifica ipoteze prin experiment, de a realiza cu propriile mîini dispozitive, de a face tot ce concurează la dotaţia individuală, la secreţia de idei, la obţinerea rezultatelor unanim aşteptate. În viziunea mea, munca fizică şi cea intelectuală constituie un tot unitar. Sînt apoi adeptul unor lucruri încheiate, bine făcute. Cînd ai de realizat ceva – o experienţă, o lucrare de laborator, o tematică, orice -,trebuie să cauţi să desăvîrşeşţi tu acel lucru; n-ai voie să gîndeşti că urmează cineva după tine care va fi nevoit să termine ceea ce tu n-ai realizat cu răspundere pînă la capăt.Este, dacă vreţi, o chestiune de etică  a muncii…Sînt cîteva reguli de viaţă pe care m-am străduit să le sădesc şi în conştiinţa celor patru urmaşi ai mei, două fete şi doi băieţi, oameni aflaţi în generaţia tînără care ne va succeda.

V-aţi referit la generaţia tînără. Aţi denumit-o prin cuvintele „oameni ai viitorului”. Ce gîndiţi despre tinereţe?

-În tot timpul discuţiei noastre, gîndindu-mă la celebritate, n-am pierdut din vedere nici o clipă tînara generaţie. Nu ascund: exigenţele celebrităţii formulate de mine lor le sînt adresate, deoarece din eşaloanele de oameni tineri de azi se nasc  şi apar celebrităţile  omenirii de mîine. Un adevăr cunoscut afirmă că fiecare tînăr  este o entitate umană care încearcă cu cea mai bună intenţie iniţială să fie util semenilor săi. În acest punct intervin condiţionările sociale de dezvoltare… Dar nu asupra  acestui aspect aş dori să mă opresc. Fiecare tînăr trebuie învăţat într-un mod inteligent şi în forme care-i corespund cel mai bine cum anume trebuie să se mobilizeze pentru a se realiza, prin aceasta înţelegînd raportul dintre individ şi societatea în mijlocul căreia trăieşte. Este foarte important, în plus faţă de cele menţionate, să fie de o perseverenţă fără de seamăn, să aibă un interes concentrat faţă de ceea ce iniţiază ori desăvîrşeşte, să n-aibă prejudecăţi ori reţineri cînd abordează un  domeniu nou ori adînceşte un rezultat la care s-au oprit înaintaşii.

Dacă ar fi să faceţi propuneri pentru un cod etic al omului tînăr doritor de consacrare, ce anume aţi recomanda ?

-Să-şi iubească şi să-şi onoreze munca, să se încreadă în forţele sale şi ale semenilor săi, să nu uite nici o clipă că este o părticică din marea societate omenească în slujba căreia trebuie să se afle, să iubească progresul, să-şi dedice viitorului elanul şi „focul sacru” al tinereţii… Mă bucur că discut un asemenea subiect cu un ziarist din România, ţară pe care o apreciez mult…

La ce anume vă referiţi?

-Înainte de toate ţin să afirm că România deţine un potenţial de inteligenţă umană deosebit de valoros. Vorbesc în calitate de om care am avut prilejul în anul trecut să cunosc frumoasa dumneavoastră ţară şi să-mi fac unele impresii favorabile după participarea la Braşov la un Congres internaţional de fiziologie, congres al cărui vicepreşedinte am avut onoarea de a fi fost ales. Ne-am simţit bine atît în Bucureşti, cît şi la Braşov, intrînd în contact cu un mediu spiritual în plină efervescenţă creatoare. De altfel România a ajuns astăzi o ţară despre care se vorbeşte apreciativ în întreaga lume. Un fapt este elocvent prin sine:  ştiu că preşedintele României a avut convorbiri într-un răstimp scurt cu toţi conducătorii marilor puteri.

Aţi avea de transmis în scris cîteva cuvinte pentru cititorii tineri ai anchetei internaţionale ?

-Cu plăcere… Cea mai bună urare: Mă gîndesc ca ei să se bucure de munca lor şi s-o continue cu onestitate şi perseverenţă, fără să caute recunoaşterea imediată ori să-şi piardă timpul cu preocupări nesemnificative. >>

Extras din cartea „LAUREAŢI AI PREMIULUI NOBEL RĂSPUND LA ÎNTREBAREA: Există un secret al celebrităţii?” scrisă de Carol Roman

Laureati-ai-premiului-Nobel-raspund-la-intrebarea--Exista-un-secret-al-celebritatii--d10c20

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: