Gabriela MUNTEANU – Să fiu dascăl mi-ai menit

Ce bun ai fost cu mine, Doamne,
Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală, făr să-mi fie greu…

***

Să simt mereu doar bucuria
De-a mă juca, de a cânta,
Cu ei să-mpart copilăria,
Poveștile și viața mea…

***

Ce bun ai fost Doamne cu mine,
Când să fiu dascăl mi-ai menit!
N-ai fi putut s-alegi mai bine!
Nu știu de mi s-a cuvenit…

***

Mi-ai dat pe mână lutul bun
Din el să modelez iubire,
Să văd cum cresc din mugur pur,
Oameni, ce vieții dau cinstire!

***

Cât ai fost Doamne, tu, de bun,
Că m-ai trimis printre copii,
Din râsul lor puteri s-adun,
Din plâns să fac mici simfonii.

***

Cu ei să cad, să mă ridic,
Să-nvăț din nou să înalț zmeie,
Să las realul pentru ludic,
Să fiu copil și nu femeie!

***

Mi-ai dăruit ce alții n-au:
Copii, care să mă iubească,
Și cărora să pot să dau,
Din suflet, vorbă părintească!

***

TU, dascăle, ești fericit,
Că ești părinte pentru semeni,
Doar ție ți-a fost hărăzit,
Cu Prometeu să te asemeni!

***

Ce bun ai fost cu mine, Doamne,
Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală, făr să-mi fie greu…

***

http://www.informatia-zilei.ro

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Publicitate