Am auzit o anecdotă:

13 dec.

*

Am auzit despre un bărbat care a rămas burlac toată viața lui din cauză că era în căutarea femeii perfecte. Când a ajuns la vârsta de 70 de ani, cineva l-a întrebat: 

Ai călătorit atât de mult – de la New York la Kathmandu, de la Kathmandu la Roma, de la Roma la Londra – ai tot căutat. N-ai reușit să găsești femeia perfectă? Nici măcar una singură?

Bătrânul s-a întristat foarte tare.

Ba da, am găsit-o, a zis el. Într-o zi, cu multă vreme în urmă, am găsit femeia perfectă.

Celălalt a întrebat:

Și ce s-a întâmplat atunci? De ce nu te-ai căsătorit?

Cu tristețe, bătrânul a răspuns:

Ce puteam face? Era în căutarea bărbatului perfect.

 

*

În New York, câțiva bărbați ținuți sub papuc și-au dat mâna și au fondat un club în semn de protest – Mișcarea de Eliberare a Bărbatului sau ceva de genul ăsta! Și bineînțeles că l-au ales președinte pe acela dintre ei care era cel mai ținut sub papuc. 

A avut loc prima întâlnire, dar președintele nu și-a făcut apariția. Erau cu toții îngrijorați. Au dat fuga la el acasă și l-au întrebat:

Ce s-a întâmplat? Ai uitat?

Nu, le-a răspuns el, dar nu m-a lăsat nevastă-mea să vin. Mi-a zis că dacă ies din casă, nu mai am voie să intru înapoi! Nu pot să-mi asum asemenea risc.

 

*

Am auzit o poveste despre soția lui Albert Einstein.

Prietenii lui Albert Einstein veneau la el în vizită, iar acesta le spunea mereu anecdote, glume, iar ei râdeau.

Dar unul dintre prieteni a observat că de fiecare dată când venea, iar Einstein începea să le spună povești, doamna Einstein începea imediat să croșeteze sau să facă ceva.

Așa că a întrebat-o:

În clipa în care soțul tău începe să povestească ceva sau să spună o glumă tu începi să tricotezi; de ce?

Ea i-a răspuns:

Dacă nu fac nimic, îmi e extraordinar de greu să tolerez ce aud, fiindcă am auzit povestirile și glumele alea de mii de ori. Tu vii în vizită din când în când, dar eu sunt mereu aici. Ori de câte ori vine cineva el spune aceleași glume, aceleași povești. Dacă n-aș face ceva cu mâinile, aș începe să mă foiesc în asemenea hal încât comportamentul meu ar fi nepoliticos. Așa că trebuie să fac ceva cu neastâmpărul meu și să-l ascund în spatele activității mele. 

 

*

Odată, în timp ce Picasso picta, un prieten care era și critic de artă l-a oprit din lucru și l-a întrebat:

De mult mă obsedează o întrebare și nu mă mai pot abține. Vreau să știu: ai pictat sute de tablouri; care e cel mai bun tablou al tău?

Picasso i-a răspuns:

Cel pe care îl pictez acum.

Criticul a zis atunci:

Acesta? Păi și cum rămâne cu celelalte tablouri pe care le-ai pictat înainte?

Picasso i-a răspuns:

Sunt cuprinse toate în acesta. Iar următorul pe care îl voi picta va fi chiar mai bun decât acesta, căci cu cât pictezi mai mult, cu atât mai priceput vei fi și cu atât mai măreață va fi arta ta.

*

Așa stau lucrurile în privința iubirii, așa stau lucrurile în privința bucuriei – împărtășește-le. Odată ce vei fi cunoscut matematica superioară a vieții, vei constata că prin simplul fapt că oferi, primești.

*Extras din cartea atunci când iubim – Cum să iubim în mod conștient și să relaționăm fără frică scrisă de OSHO


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: