Arhiva | Cum se face RSS feed for this section

Părerea specialistului: vorbe la care este indicat să renunți

14 iul.

Andy Szekely atrage atenția asupra utilizării acestor vorbe: CSF, NCSF, Atât s-a putut. Ce înseamnă și ce impact au asupra motivației zilnice? Specialistul explică (bine de tot) și oferă o perspectivă care să clarifice.

Un check-in, la aceste surse, chiar nu strică… 

Oare chiar atât s-a putut?

Oare chiar nu am ce să fac?

 


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Cum să faci sirop (delicios) de cireșe (semi)amare?

8 iul.

Este deja a doua lună de vară, Iulie, iar temperaturile ridicate ne cam dau bătăi/dureri de cap. De aceea, recomand o răcorire imediată cu un sirop natural, făcut acasă, din cireșe (semi)amare.

Rețeta delicioasă o voi dezvălui, pas cu pas, aproximativ.

Se culeg cireșe (semi)amare proaspete; cam jumătate de găleată de 10l am folosit eu.

pasul_1

Se clătesc, se pun într-o oală și se acoperă cu apă, puțin, deasupra cireșelor. Se adaugă o lingură(/sau două pentru doritori) de sare de lămâie și se pune la foc mic, pe aragaz, să clocotească, maximum o oră.

pasul_2

Mai apoi, se lasă la răcorit. Se strecoară conținutul, astfel încât să rămână lichidul care va fi măsurat. Se pune la fiecare litru, 1 kilogram de zahăr. Se amestecă și se pune la fiert până când dă în clocot, de două ori. 

Et voilà! Siropul este gata!

Se poate servi cu apă rece și, eu îi mai adaug o frunză proaspătă de busuioc, pentru o aromă intensă.

Pentru păstrare pe termen îndelungat, se toarnă siropul fierbinte în sticle (de sticlă!) și se sterilizează.

pasul_3

pasul_4

pasul_5

* Un sfat din partea mea, codițele rămase de la culesul cireșelor se pot pune la uscat și se folosesc, ulterior, la ceai


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Cum să citești o etichetă

27 mai

Toate produsele pe care le consumi au o etichetă care conține informații despre respectivul aliment, ingredientele din care a fost făcut, de cine și unde a fost produs, cât de proaspăt este și cât timp poți să-l păstrezi.

Învață să descifrezi termenii folosiți pe ambalajele alimentare, ca să știi ce mănânci. 

COMPOZIȚIA – aici sunt enumerate toate ingredientele prezente într-un produs, în ordine descrescătoare din punct de vedere al cantității, adică primul este pus ingredientul folosit în cantitatea cea mai mare. De exemplu, dacă pe o ciocolată este trecut primul zahărul, înseamnă că are zahăr mai mult decât cacao. 

Tot în compoziție vei găsi enumerate multe E-uri, substanțe permise în industria alimentară care au rolul să păstreze calitățile nutritive, prospețimea și consistența unui produs. Acești agenți de conservare și potențiatori de gust există în toate produsele ambalate, iar litera E vine de la Europa. Scopul lor e să facă un aliment mai gustos, mai pufos, mai frumos, mai rezistent și nu-ți pun sănătatea în pericol. 

TABELUL DE NUTRIENȚI – de aici afli tipul și cantitatea de substanțe nutritive dintr-un produs: proteine, glucide/carbohidrați (zahăr și amidon), grăsimi (lipide), vitamine, minerale, apă. De obicei ele sunt exprimate în grame și raportate la 100 g de produs. Tot aici vei găsi și conținutul de energie (calorii) din 100 g de produs. 

Există etichete în care exprimarea se face la porție/bucată, nu la 100 g. În acest caz ți se spune câte porții există în respectivul pachet, câte grame înseamnă o porție corectă și câte calorii/nutrienți conține această porție. De exemplu, un pachet de 100 g biscuiți poate conține 4 porții de câte 25 g cu 100 cal/porție. 

PRODUCĂTOR ȘI TERMEN DE VALABILITATE

Tot pe etichetă vei găsi numele producătorului și țara de origine a unui aliment, condițiile în care trebuie păstrat (la frigider) și termenul de valabilitate dincolo de care produsul respectiv nu mai poate fi consumat în siguranță.

DZR = DOZA ZILNICĂ RECOMANDATĂ

Ca să fie totul și mai complicat, există etichete care arată procentul de nutrienți/calorii pe care un produs îl conține raportat la cantitatea totală de calorii/nutrienți recomandate pe o zi întreagă. De exemplu, o porție de cereale (30 grame) acoperă 10% din dieta de 2 000 cal/zi a unui adult.

Cea mai importantă informație de pe o etichetă este compoziția!

Ea îți spune din ce e făcut un aliment și în ce cantități sunt prezente ingredientele. Pâine înseamnă făină și apă, dar dacă pe etichetă apare cuvântul grăsime sau zahăr înseamnă că nu mai e vorba de un produs făinos, ci de unul de cofetărie sau de patiserie. Iaurtul și mezelurile nu trebuie să conțină zahăr și nici crenvurștii mai multă slănină decât carne. Fii curios și urmărește mereu pe etichetă câte grame de zahăr sau grăsime există în produsele pe care le mănânci.

* Extras din cartea ABC DE NUTRIȚIE scrisă de dr. MIHAELA BILIC


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Incursiune în timp, către debutul vedetelor, cu simpatie

20 mai

Cum ar fi dacă am putea da timpul înapoi? Cred că, cel puțin asemeni unei provocări teribile… Însă, cu simpatie, propun să privim către debutul unor vedete din România. Artiști care astăzi sunt iubiți de public și care au fost remarcați, încă de mici, pentru talentul nativ. Îndrumați corect, au trecut proba timpului și încântă prin prezență. 

Alina Eremia, la emisiunea Tip Top Minitop 

Andreea Bălan, la emisiunea Ba Da, Ba Nu

Cleopatra Stratan, la emisiunea De 3 ori femeie


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Oana Moraru: Cărți pentru copii vs. Literatura pentru copii

11 mart.

Există o diferență între cărțile pentru copii și literatura pentru copii. Aceasta din urmă formează gusturi estetice și contribuie la construirea, în timp, a unui standard literar intern.

Există cărți pentru copii de tip funcțional, care sunt scrise strict ca instrument didactic, dar și cărți care cultivă în repertoriul lingvistic și sufletesc al copiilor o incantație a cuvintelor, o curgere a ideilor care, în timp, devin gusturi rafinate și competențe literare.

Deci, educarea apetitului pentru literatura de calitate ar putea începe cu copiii. Când cumpărăm o carte pentru copii, suntem atenți dacă există acolo valoare artistică sau doar valoare funcțional-pragmatică. Ambele sunt necesare, dar diferența e de registru cultural.

De aceea, un text literar pentru copii ar trebui:
să evite cu orice preț clișeele lingvistice, pe care, de regulă, și învățătoarea clasei a II-a le-ar semnala în compunerile elevilor: ”nori pufoși”, ”aventură de neuitat”, ”pătură de catifea”, ”dar frumos”, ”năsuc cârn”, „soare strălucitor”, „adiere de vânt” etc;
să evite tonul moralist și predarea directă, normativă și discursivă a ”învățămintelor”. Psihologia spune că sugestia, stilul discret, insinuant, umorul, aluzia, eufemismul, metafora sunt mult mai capabile să educe decât o pot face afirmațiile sfătoase; Morala trebuie să fie deductibilă, intuibilă, aproape niciodată explicită;
să se construiască pe teme arhetipale care includ și momente de tensiune și teamă, gestionabile în interiorul unei lumi sigure și cu deznodământ optimist. În ultima vreme, textele pentru copii evită orice urmă de frică, furie, spaimă și înfruntare cu umbra. Ceea ce nu e sănătos, pentru că unde altundeva copiii își pot digera fricile ancestrale decât în interiorul unui text bine scris?
să evite diminutivele excesive și pufoșeniile pentru că ele sunt, mai degrabă, percepția adultului asupra a ceea ce ar trebui să fie, bucolic și nerealist, lumea copiilor; literatura pentru copii poate fi trăsnită, năbădăioasă, contrariantă, neașteptată, tulburătoare;
să se organizeze într-un text foarte bine structurat, cu linie precisă, echilibru, paralelism, simetrie, repetiție, gradație, punct culminant bine definit – mai ales în cărțile pentru copiii sub 7 ani;
să aibă exprimări familiare, cuvinte simple, în interiorul cărora să existe nuclee bine intenționate de cuvinte noi și numai bune de învățat și cu sensuri deductibile din context; să existe figuri de stil proaspete;
să poată fi dramatizată, jucată, interpretată;
să stârnească hazul, să educe prin umor;
să se adreseze doar copilului, pentru că de multe ori textele par a fi scrise astăzi pentru așteptările și nostalgiile părinților;
Gusturile pentru muzica bună, pentru literatura de calitate, pentru artă în general, germinează devreme în copii. În funcție de modelele pe care le întâlnesc. Obsedați astăzi, ca părinți, de nevoia de a educa rapid și eficient, putem, foarte ușor, să cădem în capcana unui text prost scris, dar care promite de îndată o rezolvare. Reparațiile și revelațiile de durată se construiesc încet, subtil, cu multe texte în care valorile umane și comportamentele dezirabile se integrează treptat, concentric și mai ales, în registru și cu emoții estetice.

*

Din nevoia de a le da copiilor mult și dens, uităm că adevărata forță inspirațională și educativă vine subtil, cu râs, cu loc pentru gânduri și deducții proprii. Nu vine cu scriitură normativă, cu povețe și decizii în locul copiilor.
Ne lipsesc în piață cărțile de tip „picture-book”; cărțile cu text puțin, precis, periat și lustruit ca pe o bijuterie.
Uite o carte care aparent nu-i învață pe copii nimic, care nu are nicio morală dată direct, nicio intenție pedagogică declarată. Am citit-o de vreo 50 de ori cred, cu grupuri de copii între 2 și 7 ani. Toți stau nemișcați, încântați, paralizați. Toți rămân cu satisfacție și dorința de a o reciti.

1

2
De ce?
cartea atinge o coardă arhetipală: lucrul interzis. Pentru copii, lipsa de libertate sau numeroasele interdicții din viața lor sunt adevăruri curente, apăsătoare;
cartea bate în tema „șefiei nesuferite”, lucru iar greu de înghițit și de la prieteni, și de la părinți.
cartea are imagini care exprimă acțiune și care vorbesc de la sine. Personajele au expresii pe chip care spun o poveste în sine;
textul e discret și lasă copiilor încrederea că ei singuri pot deduce o morală. Nu li se bagă pe gât nicio idee de adult grăbit să își educe copilul cu bucăți de înțelepciune predigerată;
cartea are elemente de surpriză. Paginile sunt exact calculate ca să îti dorești întoarcerea lor.
textul are multe construcții repetitive, paralelisme, simetrii sintactice și semantice;
– cartea se poate dramatiza;
Ce îi învață ea pe copii? În primul rând să stea în atenție. E amalgamul acela perfect echilibrat de idee, imagine, text și picătura aceea de subconștient de care avem toți nevoie.
Pentru un adult grăbit să educe, cartea asta e ridicolă. Pare simplă și seacă. Pentru mintea copilului, cartea asta e o „pastilă” de două ori mai eficientă decât orice exces de emoție înscenată didacticist sau povață bine explicitată.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !