Bancuri cu aromă… comunistă :)

Extras din cartea Sînt o babă comunistă!, scrisă de Dan Lungu.

***

E ora de istorie, iar un elev clăpăug este la lecție.

-Mda, acum ia zi tu, Pandele, ce eveniment important a avut loc în țara noastră în 1918? întreabă profesorul.

-În 1918 a avut loc Marea Unire din 1918, tovarășe profesor!

-Nu-i rău, Pandele, dar altceva aștept de la tine… Te rog să te concentrezi. Ce altceva s-a mai întâmplat? Ceva mai important…

-De asemenea, în 1918 s-a născut la Scornicești tovarășul Nicolae Ceaușescu, Secretar General al P.C.R. și președinte al R.S.R.

-Asta-i, Pandele! Bravo! Doar o singură întrebare mai am pentru tine și după aia poți să treci la loc… Ia spune tu ce eveniment important a avut loc în 1848.

Pandele pare încurcat. Se vede pe fața lui că-i pe lîngă. Își frămîntă degetele. Hai, că-i simplu, bîzîie muscoiul, ca încurajare. Pînă la urmă, elevul se hotărăște și deschide gura:

-Păi… la 1848… s-au sărbătorit… ăăă… 60 de ani pînă la nașterea tovarășului Nicolae Ceaușescu, Secretar General al P.C.R. și Președinte al R.S.R.

***

-E beton! Dar stați așa, că vă spun și eu unul din aceeași serie. Cică un ascultător întreabă la radio: Nu vă supărați, este posibil ca o femeie să nască de trei-patru ori în același an calendaristic? Realizatoarea răspunde: Nu, tovarășe Nicolae Ceaușescu, sigur nu.

***

-Să vă spun eu unul, de nota nouă! Cică Tovarășul și Tovarășa sînt invitați într-o vizită diplomatică în Franța. După ce termină ei toate întrevederile oficiale, la insistența  Tovarășei, merg să viziteze Luvrul. În fața unui tablou, Elena se entuziasmează în gura mare: Phiii, ce da Vinci ca lumea! Ghidul îi șoptește discret și cu tact: Seamănă un pic a da Vinci, dar este un Rembrandt, doamnă. Mai face Tovarășa cîțiva pași și, din nou: Phiii, da’ ce Utrillo minunat! Ghidul intervine din nou: Vă rog să-mi permiteți o mică rectificare doamnă, este un da Vinci. Trece ea în sala alăturată și exclamă: Pe-asta o știu! Sigur o știu! Este Țiganca lui Grigorescu. Ghidul zîmbește pe sub mustață: Îmi pare rău să vă dezamăgesc, doamnă, dar nu e decît o oglindă.

***

-Dar cele șapte minuni ale comunismului le știți care-s?

-Nuuu! se strigă în cor.

-Unu: în România toată lumea are serviciu. Doi: deși toată lumea are serviciu, nimeni nu muncește. Trei: deși nimeni nu muncește, planul se face 100%. Patru: deși planul se face 100%, magazinele sînt goale. Cinci: deși magazinele sînt goale, toată lumea are ce mînca. Șase: deși toată lumea are ce mînca, nimeni nu e mulțumit. Șapte: deși nimeni nu e mulțumit, toată lumea aplaudă.

Sursa foto: Internet

---

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

---

 

Reclame

Bancuri (in)comode

Întrebări puse de femei în timpul meciurilor:

• Ăștia cu cine joacă?
• Pot să schimb pe Acasă?
• Auzi, Figo e căsătorit?
• Ție care tricou îți place mai mult?
• Aia care n-au mingea, de ce fug?
• Te interesează și prelungirile?
• Câte reprize sunt în total?
• Ăia de ce joacă așa de dur?
• Dacă în spatele porții este plasa, de ce nu se pune și în jurul terenului?
• Cât de înalt se poate lovi cu mingea?
• Arbitrul are voie să joace cărți în timpul meciului?
• De ce toată lumea fuge în cealaltă direcție după ce au dat un gol?
• Vrei să vorbești cu mama la telefon?
• Ce crezi, când vom avea timp să mergem undeva în vacanță?
• Mă mai iubești?

Polițiștii, popa și porcul (O să râzi până la Crăciun 🙂 )

Doi polițiști au căpătat un porc și stăteau la ocazie să-l ducă la tăiat. Oprește un preot și îi ia pe toți trei în mașină. Preotul îi întreabă:

Preotul:-Dar unde duceți porcu’?

Polițiștii:-Să-l dăm la facultate (ha, ha, ha).

Preotul:-La ce facultate?

Polițiștii:-La teologie (ha, ha, ha).

Ajunși la destinație, polițiștii cu porcu’ coboară, și preotul îi întreabă:

-Dacă nu intră la Teologie, tot în Poliție rămâne?

Bulișor, bunica și cadoul

-Bulișor, ce cadou i-ai cumpărat bunicii, ca să i-l pui sub bradul de Crăciun?

-O minge de fotbal!

-O minge de fotbal? Păi bunica nu joacă fotbal.

-N-are a face! Ea cum mi-a cumpărat mie cărți de citit?

Despre politică

La congresul PSD, unul din sală adoarme la discursul lui Dragnea. Dintr-o dată, apare un șobolan în sală. Femeile sar în sus de pe scaune, iar bărbații se reped în urmărirea  „fiarei”. 

-Puneți mâna pe el, călcați-l în picioare! striga toată lumea.

De atâta zgomot, omul nostru se trezește buimac, și răcnește și el din toți rărunchii:

-Și pe Tăriceanu… și pe Tăriceanu!… 🙂 

https://ro.pinterest.com/pin/475763148118596888/

---

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

---

 

Cum să zâmbești repede (de tot)? Cu ajutorul lui Lucas, acest simpatic păianjen.

Păianjenii pot avea și vise mărețe! 🙂 Este cazul lui Lucas, păianjenul îndrăgostit de muzică. Iată-l…, fără prea multă introducere…

---

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

---

 

Bancuri despre turism

•  Vasul de croazieră ancorează lângă coasta unei insule micuțe, dar pitorești. Pasagerii au la dispoziție câteva excursii organizate sau timp liber pentru shopping și/sau plajă.
  Un pasager care refuzase constant orice excursie organizată de linia de croaziere întreabă la Biroul de Excursii dacă există cumva rechini în apele din jurul insulei, fiindcă își dorește să exploreze singur zona și să facă câte o baie acolo unde are chef.
  „Fiți fără grijă, nu există rechini în apă, domnule!” îl asigură cei din staff.
  Spre seară, înainte de îmbarcare și ridicarea ancorei, mare agitație și scandal în Recepție: pasagerul respectiv era șocat și furios: „Mi-ați spus că nu am de ce să mă tem, că nu sunt rechini în apă și, când să intru să mă răcoresc, am zărit o siluetă amenințătoare apropiindu-se de mine pe sub apă! Cum e posibil așa ceva?”
  „Domnule, după cum v-am spus, NU există rechini în apă. Sunt cu siguranță speriați și alungați de crocodili”
•  Telefon la Recepție:
  „Spuneți-mi, vă rog, acceptați și animale de companie”
  „Nu, doamnă, acceptăm numai cash sau CreditCard”
• Când un tânăr care sosește cu mașina în Parcarea hotelului coboară grăbit și deschide personal ușa mașinii pentru prietena lui din dreapta, atunci poți să fii sigur că e nouă! Fie mașina, fie prietena! 
• Unui cuplu de români i se fură mașina în… Bulgaria. Soțul era în benzinărie să plătească și soția coborâse să meargă la toaletă. Disperat, bărbatul o întreabă pe femeie dacă măcar a văzut cum arată hoțul, la care ea, liniștită îi spune: „Nu l-am văzut, iubi, însă stai calm: am reținut numărul de înmatriculare!” 
• „Nu-mi vine să cred” spune revoltat turistul! „Sunt aici de 7 zile întregi și a plouat în fiecare zi! Când e anotimul uscat la voi aici?”
  „E greu de spus cu siguranță domnule…” răspunde recepționerul. „Anul trecut a fost într-o miercuri.”
• Doi antropologi câștigă o finanțare și – ca parte practică a studiului lor – pleacă în Insule să studieze limba și stilul de viață al triburilor native.
  Ajunși acolo, iau un hidroavion și își organizează fiecare dintre ei tabăra pe câte o insulă izolată. După circa o lună, unul dintre cercetători (cel specializat în lingvistică) se urcă într-o canoe și se duce pe insula vecină să vadă cum se descurcă colegul lui.
  „Salut, cum merge treaba?!
  „Excelent. Am făcut o descoperire uimitoare despre limba lor. Fii Atent!”
  Se duce la câțiva indigeni și, arătând cu degetul către un palmier, îi întrebă: „Ce e asta?”
  „Umbalo-gongu!’’ – răspund aceștia.
  Imediat, arătând către o piatră, antropologul îi întreabă din nou: „Ce e asta?”
  „Umbalo-gongu!’’ – răspund din nou cei întrebați.
  „Vezi” spuse încântat antropologul „ei folosesc exact același cuvânt și pentru PALMIER și pentru PIATRĂ”
  „Incredibil” răspunse colegul lingvist „pe cealaltă insulă folosesc exact același cuvânt pentru DEGET ARĂTĂTOR

Sursa: Internet

Sursa: 1

 

---

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

---

„Să rîdem cu medicii”

Mi s-a povestit următoarea „istorioară”:

… Într-un compartiment al trenului personal ce mergea de la… la…, se urcă un bărbat slab, palid, vorba ceea, „numai piele și oase”. Chipul îi exprima suferință. Nu s-a urcat bine că la prima stație coboară, revenind la pornirea trenului. Pînă aici, nimic deosebit, dar povestea se repetă. Altă stație, altă coborîre, altă urcare. Și mereu așa.

 De la o vreme, cei din compartiment devin tot mai intrigați de acest „du-te-vino”. Unul dintre călători profită de o „pauză”, își ia inima în dinți și-l întreabă:

-Omule, de-abia te ții pe picioare și totuși cobori la fiecare stație, noi nu știm ce faci, și te urci din nou. Ce-i cu dumneata? De ce ești așa de agitat și neliniștit? Ce s-a întîmplat? Te putem ajuta cu ceva?

Toți cei din jur confirmă atitudinea plină de solicitudine a vorbitorului și toți îl privesc pe cel întrebat, așteptând explicația.

Omul „piele și oase” se uită la ei senin și, ciudat, oarecum șugubăț.

-Nu este nici o neliniște. Nu sînt agitat, sînt  grăbit. Eu cobor, îmi iau bilet și mă întorc.

-Cum așa? sări altul. Îți iei bilet în fiecare stație? Nu știi pînă unde trebuie să călătorești? Îți bați joc de noi.

-Vai de capul meu! Eu sînt bolnav, dar sînt om serios. Acum mă duc în Capitală, la medic.

-Ei, și… se auziră mai multe glasuri.

-Păi, nu v-am spus? Sînt bolnav. Și s-ar putea să fie o boală foarte grea, foarte…

Cel care începuse discuția intervine:

-Tocmai de aceea, ce faci dumneata e contraindicat.

-Păcatele mele! Ce știi dumneata de chibzuială? Păi, dacă sînt așa de grav, poate nici nu mai ajung în Capitală, cum vin eu din capătul țării. Și atunci de ce să se piardă banii munciți din greu!! Cît sînt în viață, plătesc. Stație cu stație. Chibzuiala e mare lucru!

Sînt deci bolnavi și… bolnavi. Sînt deci boli și… boli.

La consultații, pacientul se simte dator să-și descrie cît mai plastic și mai amănunțit suferința. Ceea ce este și firesc și necesar. În fond, drumul spre un diagnostic exact și rapid presupune această colaborare, acest dialog. Dar sînt pacienți și pacienți, iar exprimarea cît mai plastică nu duce la nimic sau poate…

Iată o imagine colorată:

„Doctore, uneori, cînd mă irit, văd roșu înaintea ochilor, îmi vin gînduri negre, am nopți albe, iar un vecin mi-a spus că sufăr de friguri galbene…”.

Sau una zoologică:

„Mănînc ca un lup, muncesc ca un bou, alerg ca un cal de curse, dorm ca un urs ce hibernează, căci sînt obosit ca un cîine”. Primului îi recomanzi… pictura, iar pe al doilea îl trimiți la… un medic veterinar.

Există și bolnavi consecvenți!

La ușa cabinetului medical al doctorului X stătea de mai multă  vreme un cetățean. Asistenta îi spune că așteaptă degeaba. Doctorul X este în concediu și va reveni peste trei săptămîni.

-Du-te, omule, la cabinetul alăturat. E un medic la fel de bun ca doctorul X.

-D-apoi, nu-i nimic. Eu pe doctorașul meu îl vreau, pe el îl aștept. Am o boală cronică, nu-i bai.

De curînd, trecînd prin parcul de lîngă policlinică, am surprins următorul dialog între doi copii. Încerc să-l reproduc întocmai.

-De ce ești așa de murdar?

-Ba tu ești mai murdar decît mine!

-Normal. Eu sînt și mai mare decît tine!

Iată din nou confirmat adevărul că logica copiilor este cu totul aparte.

Odată, un medic stomatolog a avut o adevărată surpriză.

-Extraordinar, a exclamat el, descopăr cea mai mare carie pe care am văzut-o în toată cariera mea… Cariera mea… mea.

-Nu înțeleg de ce trebuie să repetați. Sau sînteți bîlbîit, vă rog să mă scuzați, a remarcat ușor iritat pacientul.

-Vai, dar eu n-am repetat nimic. Și n-am de ce să mă supăr. Ceea ce ați auzit a fost doar ecoul!

 

…Răzvan  își sărbătorea împlinirea  a patru ani. Prilej de bucurie pentru… adulți, căci oaspeții erau de vîrsta mamei, a tatălui și chiar a lui tata mare. El, Răzvan, printre ei, își vedea de joaca lui și se sărbătorea cum știa el. Ba, din cînd în cînd, trebuia să-și facă „numărul” spre deliciul musafirilor. Unul dintre aceștia se distra în mod deosebit. Era un bărbat tînăr, puternic, coleg cu tatăl lui Răzvan. Vorbea și rîdea tare, plin de sine. Era însă… 

Răzvan prinde  o clipă potrivită, se apropie de el și-l întreabă:

-Nene, capul matale de ce e desculț?

Mi se spune că omul întrebat n-a rîs. De ce oare?

https://ro.pinterest.com/pin/18225573466924864/

 

(extras din cartea Să rîdem cu medicii scrisă de Florea Marin.) 

---

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

---