Arhiva | Iași RSS feed for this section

[NOU]Găseşte primul cartea FILIT şi îţi rămâne cadou.

19 Sep FILIT

NOU: Cartea a fost găsită de Andrei Gabriel PICHIU pe 20 Septembrie la Sage Cafe Iaşi. Felicitări, Andrei! Mulţumiri deosebite şi  pentru amabilitate, Sage Cafe Iaşi.

AndreiGabrielPICHIU-FILIT-ZambetulSoarelui

Andrei Gabriel PICHIU a fost primul care a găsit cartea FILIT. Felicitări.

SageCafeIasi

Sage Cafe Iasi – cafeneaua unde a fost ascunsă cartea FILIT

Bună, Cititorule!

În perioada 4 – 8 octombrie 2017, la Iaşi, se desfăşoară cea de-a cincea ediţie FILIT (Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi). Un eveniment cu tradiţie pentru oraşul nostru, cu aprecieri notabile atât la nivel  naţional, cât şi internaţional. Se adresează publicului larg, dar şi specialiştilor din domeniu. Cu toţii vor asista la o serie de manifestări culturale ce-i vor avea în centrul atenţiei pe câţiva dintre profesioniştii cărţilor, din ţară şi din străinătate.

La fel de important este şi  faptul că accesul participanţilor este liber, fără plată, doar cu o înscriere prealabilă, într-un formular, online.

În aşteptarea frumosului eveniment, bloggerii ieşeni, acreditaţi FILIT, au iniţiat alături de organizatorii festivalului o activitate de tip book hunt. Ce înseamnă acest lucru? Toţi cei 15 bloggeri din comunitatea ieşeană, primesc o carte a unui autor prezent anul acesta la FILIT. Fiecare carte este ascunsă într-un loc public din oraş. Bloggerul dă indicaţii unde anume poate fi găsită cartea. Primul cititor norocos ce rezolvă acest puzzle al vânătorii de carte, primeşte în dar cartea.

Perioada desfăşurare este până pe 25 Septembrie 2017, inclusiv.
Perioada se prelungeşte, până se găseşte cartea.

Acestea fiind amintite, vreau să ofer informaţii despre cartea ascunsă de mine în Iaşi. Mineral este titlu său, este scrisă de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, se înscrie în categoria SF de la editura Nemira.  Coperta ultimă redă în ansamblu gândurile autorilor:

Nemurirea? Sublimarea sufletului? O umanitate absolvită de păcate? Sunt promisiunile unei tehnologii revoluţionare, pe care eroii romanului Mineral le urmează ca pe singurele speranţe ce le-au mai rămas într-o societate împotmolită la limita neputinţelor sale. Ceva se întâmplă însă pe calea către contopirea cu perfecţiunea universului, ameninţând să spulbere ultimele şanse de supravieţuire a speciei. Şi, pas cu pas, personajele din Mineral înţeleg că oamenii trebuie să găsească mai întâi în sine soluţiile pentru a merge mai departe…

Şi aşa arată: Mineral-FILIT-ZambetulSoarelui

Indicaţii pentru a o găsi

  1. Locaţia este o cafenea, definită printr-o atmosferă ce te poartă pe ritmuri de Rondò Veneziano,
  2. Oferă celui ce-i trece pragul o selecţie de cărţi de citit în timp ce savurezi cafeaua delicioasă,
  3. Proprietarul te întâmpină mereu cu zâmbetul pe buze şi cu un gând bun,
  4. Logo-ul şi mascota reprezentativă a cafenelei este o pasăre ce semnifică inteligenţa (Celebrul Bu-hu-hu),
  5. Cartea Mineral te aşteaptă la intrareFilit-ZambetulSoarelui-Cafenea
  6. În apropiere de cafenea se vorbeşte limba engleză (cursuri ş.a.),
  7. Este o zonă centrală, alături de o cunoscută bibliotecă ieşeană.

Am terminat sugestiile şi ideile book hunt.

Prima persoană care o găseşte, face următoarele

  1. Realizează un selfie cu cartea, în locaţie,
  2. Urcă poza pe profilul personal de Facebook,
  3. Etichetează cafeneaua şi blogul meu (@ZambetulSoarelui),
  4. Scrie şi cuvintele cheie: #autorprezentlafilit #filit #canyoufilit.
  5. Pleacă fericit cu această carte acasă, cadou, şi poate reveni la FILIT să primească autograf de la autori, să schimbe păreri etc.

Aici îmi închei provocarea book hunt şi aştept, cu mare drag şi curiozitate, să felicit găsitorul. 


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Anunțuri

Noul Iași. Capitala Moldovei ca pol major de creștere tehnologică

5 Dec

Dragi prieteni, mai virtuali sau mai reali,

Pe 22 noiembrie 2016, prin bunăvoința conducerii Universității și a Facultății, am asistat la dezbaterea „Noul Iași. Capitala Moldovei ca pol major de creștere tehnologică a României”, la Palas Congress Hall. Dezbaterea a fost organizată sub egida ANIS, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii.

Noul Iași. Capitala Moldovei ca pol major de creștere tehnologică

Noul Iași. Capitala Moldovei ca pol major de creștere tehnologică

Simt nevoia să împărtășesc câteva impresii, într-un mod „semi-formal” (cu voi dar mai ales cu mine cel de mai târziu 🙂 ).

Participare diversă.

La eveniment au participat reprezentanți ai autorităților locale, reprezentanți ai mediului academic, reprezentanți ai companiilor, antreprenori, membri ai comunității locale, media centrală și locală. La dezbatere a participat și Președintele României, dl. Klaus Iohannis, cu alaiul de rigoare. Președintele adeschis scurt discuția… ce a spus se regăsește în media, [vezi linkuri mai jos]. Președintele a ascultat, a schițat câte un zâmbet sau o grimasă din când în când, a rugat de câteva ori vorbitorii ca pe lângă expunerea problemelor să sugereze și soluții, iar după aproximativ o oră ne-a împărtășit că a venit să ne spună că știe că sectorul ITC este în plină dezvoltare la Iași și că „sunteți văzuți”. Eu aș remarca faptul că nu a spus nimic despre „sunteți ascultați”, nici la propriu, nici la figurat… ce-i drept, unii se simt ascultați fără să li se mai și spună 🙂 . Evident că a venit și pentru a fi și el văzut.

O prezență notabilă din partea autorităților a fost cea a Primarului Municipiului Iași, dl. Mihai Chirica. De ce spun notabilă, pentru că mie unul (fără să am nici cea mai mică simpatie pentru partidul pe care îl reprezintă) mi s-a părut că a afișat chiar o atitudine deschisă, de autoritate locală, nu de om politic (rămâne să vedem dacă mă înșel). Asta, spre deosebire de Președintele Consiliului Județean Iași, dl. Maricel Popa,
care, deși inginer (electronist) de profesie, mi s-a părut destul de neadaptat pentru acest gen de întâlnire nescoțându-și de loc „ochelarii de cal”, „ochelarii de om politic”. Nu pot să nu remarc faptul că mi-a făcut impresia că nu îl asculta nimeni, poate doar atunci când i-a înmânat președintelui o cărțulie emisă probabil printr-un proiect în cadrul clusterului IT EuroNest, cărțulie ce a susținut dânsul că ar conține răspunsuri la toate probleme și dificultățile enunțate în cadrul acelei dezbateri. Cred că toți cei din sală l-au „invidiat” atunci pentru faptul că nu au avut ocazia să audă și ei care sunt acele soluții și să plece mai devreme acasă, în loc să-și bată capul cu ce se poate face ca sa ne fie mai bine.

Un fapt care în mod normal m-ar fi surprins, însă după luările de cuvânt din sală mi s-a părut apoi firesc: la plecare, Președintele a trecut „indiferent” pe lângă celelalte autoritățile locale, mergând direct la Primar, căruia i-a transmis „Nu vă lăsați, domnule Primar!”.

 

Dezbaterea a fost moderată de dl. Florin Talpeș, CEO Bitdefender. Pe tribună, în afară de Președinte, s-au aflat d-nii Dan Gârlașu, Vicepreședinte ANIS, responsabil de Educație și Răzvan Rughiniș, Președinte TechLounge și InnovationLabs. Practic după cuvintele introductive ale Președintelui și ale Primarului, în scurt timp s-a creat în sală o atmosferă foarte intensă ce îmbia la discuție și la abordarea a orice fel de temă. La acest fapt remarc în md deosebit contribuția moderatorului care a lăsat impresia că respiră prin toți porii Industrie ITC. Din păcate însă au apucat să ia cuvântul doar câteva personalități și a fost timp doar de punerea pe tapet a câtorva probleme și propuneri.

Și cu aceasta vine și prima concluzie: dincolo de izul politic, această întâlnire a fost un extraordinar prilej ca să se afle la aceeași masă: 1. Mediul economic 2. Mediul academic și 3. Autorități locale și centrale, ceea ce a creat premisele începerii unei dezbateri. Doar că a fost mult prea scurtă; a fost așa doar de spart gheața.

Problematică complexă.

Ca și teme de dezbatere, au fost inițial mai multe trecute pe agendă, apoi au fost reformulate:
– Resursa umană la nivel local
– Digitalizarea economiei și a administrației locale
– Stimularea dezvoltării industriei de servicii globale IT
– Stimularea antreprenorialului IT
– Specializarea inteligentă.

În final, s-a atacat în special prima temă și puțin din a doua. În afară de autorități și cei de pe tribună, au luat cuvântul, din ce am reținut eu:
– dl. conf. Adrian Iftene, Decan al Facultății de Informatică,
– dl. Traian Luca, CEO of Gemini CAD Systems,
– dl. prof. Dan Cașcaval, Rectorul Universității Tehnice,
– dl. Dan Zaharia, Extind Management,
– dl. Irinel Alban, Basware,
– dl. Dorin Cristea, RomSoft.

Printre altele s-a spus că în Iași sunt aproximativ 55 000 studenți anual, că Facultățile de ITC din Iași (incluse în Tehnologia Informației fiind aici și cele cu profil Electronic și Electrotehnic) produc aproximativ 1100 absolvenți, în timp ce industria ITC din Iași scoate spre angajare anual un număr de poziții cel puțin dublu. S-a mai spus ca în medie din 10 joburi scoase la concurs se ocupă doar 6. S-a mai spus că în ultimii 6 ani (dacă am reținut eu bine) numărul angajaților ITC în Iași s-a dublat, ajungând la 13 000 în prezent, ceea ce înseamnă că în Iași, 1 din 25 de locuitori lucrează în IT. Totodată, se preconizează că (iarăși dacă am reținut eu bine) până în 2030 se va ajunge la 33 000 angajați în ITC în Iași, sau echivalent 1 din 10 Ieșeni vor lucra în ITC.

Prin prisma acestor cifre, expresia Președintelui că Iașul devine, după București, Cluj, Timișoara un nou „Silicon Valley” capătă sens, însă tot odată și semnalele de alarmă și îngrijorare capătă și mai mult sens, începând cu întrebarea „cum se face că abia acum Iașiul are perspective (și asta dacă se aliniază planetele, ca să citez un prieten) să devină pol ITC!?”. Toată lumea este de acord că dezvoltarea din ultimii ani a aeroportului a constituit unul din factorii importanți ce au contribuit la acest BOOST, și că dezvoltarea acestuia trebuie să continue cu prioritate (Președintele CJ a promis că se va ocupa de acest lucru). Acest fapt a fost subliniat și de dl. Talpeș și s-a regăsit și în analiza de business prezentată de dl. Zaharia (care a prezentat factorii ce îi are în vedere o companie IT când alege unde să-și desfășoare/extindă afacerile). Este evident însă că dacă se dorește ca Iașiul să devină un pol tehnologic, este obligatoriu ca structura administrativă și serviciile (nici nu vreau să mă gândesc la câte intră aici – incl. școli, parcuri, terenuri de sport, locuri de joacă pentru juniori, locuri de recreere activă pentru adolescenți, etc, etc) să țină pasul; este evident că infrastructura de transport internă (străzi, trafic fluid, transport în comun, trotuare, piste de bicicletă, etc, etc) trebuie să țină pasul. În același timp, este clar că trebuie îmbunătățită, ca să nu spun creată, legătura pe roți cu restul țării. Dar mai ales, eu consider foarte important că trebuie îmbunătățită infrastructura la nivelul regiunii Nord-Est, că trebuie ca în jurul Iașului să existe un păienjeniș infrastructural, astfel încât fie să fie înlesnită migrația forței de muncă către Iași sau și mai bine să fie înlesnită crearea de sateliți, echivalând cu distribuirea businessului în toată regiunea. În același timp, vor trebui găsite soluții pentru crearea de noi clădiri de birouri, de noi „zone industriale”. Și, după cum spunea Dan Zaharia, ce zonă ar părea mai potrivită pentru acest scop decât „vechea zonă industrială” a Iașului, către care tramvaiele comunismului transportau zilnic zeci de mii de muncitori!? (deși la drept vorbind eu mă întreb dacă zona ar face față noilor provocări când lumea folosește intens mașina personală.)

 

Hmm! Deja când începi să conștientizezi toate aceste provocări, te trece un fior pe șira spinării … este acel balon al speranței la care te uiți cum dă să se ridice dar de îndată vezi și toate pietroaiele îndoielii care îl trag în jos.

 

Dar să ne uităm din nou la cifre și odată cu asta la cel mai delicat subiect discutat și cel mai critic și în opinia mea, RESURSA UMANĂ. Este clar că firmele ITC ce operează în momentul de față pe piața Iașului au probleme în a găsi oameni cu care să-și acopere planurile de creștere. Asta, după ce, se cam știe, au scăzut ștacheta destul de mult, ba chiar unele au ajuns să angajeze și numai dacă descoperă în candidat potențial și dorință, urmând ca să infuzeze apoi în el training-uri intensive, de la cel mai de jos nivel. Evident că în acest context, firmele își exprimă nemulțumirea.

 

Pe de altă parte, mediul academic se plânge că a scăzut nivelul celor care se prezintă la admitere și prin urmare lipsește materia primă. Unii cred că ar fi o idee bună să se intensifice pregătirea tehnologică la clasele mai mici, în speță, la gimnaziu. Unii (absolvenți de licee cu renume) susțin că ei de fapt în Facultate „s-au prostit” iar mintea le-a lâncezit fiind lipsiți de provocări de gândire. Probabil au dreptate și unii și ceilalți, și ambele subiecte ar trebui adresate.

 

Am reținut și rezonez cu mesajul Președintelui (sau era al d-lui Talpeș?, nu mai știu) că ar trebui să ne educăm copiii 1. Să învețe limbi străine și 2. Să învețe tehnologie, ITC. Eu aș da punctului al doilea nuanța că trebuie să-i învățăm (mai bine zis să-i stimulăm) să gândească, să-și formeze o gândire critică, analitică. Și aș mai adăuga cum că trebuie 3. Să-i învățăm (să-i stimulăm, să le cream oportunitatea) să viseze, să-și dorească să ajungă undeva și să se implice pentru asta.

 

Eu cred că foarte important ar fi sistemul de învățământ să fie ajustatși considerând specificul generațiilor pe care le pregătește. Sistemul este mai mult sau mai puțin neschimbat ca abordare de câțiva zeci de ani. Însă dacă în urmă cu 20-30 de ani se putea aborda un subiect începând cu „teorii turbate”; acum dacă faci așa ceva, ai pierdut audiența din prima (probabil și de aici prezența redusă la cursuri, în unele cazuri). Ce vreau să spun este că, accentul nu mai poate cădea pe transmiterea informației. Informația este disponibilă la „un click distanță”. Provocarea acum este de a pune accent pe „traducerea” informației, de a da un sens acestei informații. Ori asta este mult mai greu și necesită multă experiență și pregătire. Și ca și când asta n-ar fi suficient, mai trebuie lucrat și la partea motivațională (adesea, așteptarea studentului acum este ca „eu sunt aici”, iar „tu trebuie să mă înveți”). Este foarte greu să absolvi cu folos o Facultate dacă nu ai un țel, un obiectiv, dacă nu ți-ai propus să ajungi într-un anumit punct sau într-o anumită zonă profesională după ce termini Facultatea! Prin urmare, mare dreptate a avut Rectorului UTI să spună că dacă „informația este la un click distanță”, cariera este „la un vis distanță”. Într-adevăr, cred și eu că cel mai greu pentru a ajunge undeva este să visezi la asta, să afli ce-ți dorești și ce ți se potrivește. Câți tineri visează unde vor să ajungă!? Prea puțini! Ce face Școala ca să-i determine să viseze!? Prea puțin! Plus, cât timp mai au ei să viseze sub bombardamentul de informație (cea mai multă irelevantă)!? Prea puțin!

 

Iar la asta putem adăuga: mai sunt ei motivați să-și stabilească un obiectiv îndrăzneț dacă știu că firmele au nevoie de ei (complet motivat, de altfel) și sunt dispuse să-i integreze doar dacă „mișcă” cât-de-cât când termină Facultatea sau poate chiar mai devreme!?

Notă: O părere asupra caracteristicilor generațiilor Z poate fi găsit aici (și oriunde altundeva pe net):

Cert este că nivelul absolvenților de specializări ITC este nesatisfăcător pentru necesitățile mediului economic din Iași din 2 punte de vedere: atât cantitativ, cât și calitativ. În fapt eu mă mir că firmele își ocupă 60% dintre joburile disponibile. Dincolo de numărul absolvenților produși anual, 1100 sau cât ar fi el, după mine dacă ponderezi acest număr cu procentul calității satisfăcătoare, probabil el ar trebui săscadă cu vreo 50%.

 

Așadar, după mine, Decanul Facultății de Informatică are perfectă dreptate: planurile sau previziunile de creștere a Iașului ca pol tehnologic ITC se gâtuie în resursa umană, sau cu alte cuvinte sistemul educațional va fi principalul bottle-neck în acest curs al dezvoltării.

adrian-iftene-decanul-facultatii-de-informatica-florin-talpes-bitdefender

Adrian Iftene Decanul Facultății de Informatică şi Florin Talpeş Bitdefender

Mai sus am enunțat că sistemul are nevoie de o schimbare sustenabilă. Care o fi partea cea mai grea în a schimba sistemul!? Pentru a căuta un răspuns, unul dintre ele, să observăm că sistemul este reflexia nu a angajatului pe care și-l dorește Firma, ci exact a absolventului pe care sistemul îl produce (de fapt probabil angajatul este reflexia sistemului). Adică mediul academic are aceleași probleme cu resursa umană: cantitatea și calitatea. Pe de o parte, sunt facultăți de IT în Iași care au doar 40-60% din cadrele didactice necesare. Pe de altă parte multe cadre didactice sunt în pragul pensionării iar intrările în sistem sunt extrem de mici. În plus, mulți avem colaborări cu industria pentru a asigura familiei un nivel decent sau similar altor colegi ce au absolvit aceeași Facultate. Întrebarea este: poți reforma un sistem în aceste
condiții? Poți face performanță și împinge în standardele în sus? Părerea mea este că în aceste condiții cu greu se poate doar menține sistemul pe linia de plutire, ca să fiu optimist! Sigur, Firmele pot veni (lăudabil și de încurajat) cu soluții punctuale, pot susține financiar ici și colo, pot chiar prelua ele sarcina pregătirii studenților pe anumite arii. Însă asta nu va rezolva problema sistemului pe termen mediu și lung. Acestea
sunt doar soluții de avarie. Pe de altă parte, în afară de resursa umană, mediul academic mai are în multe cazuri și probleme cu spațiile improprii și lipsa laboratoarelor dotate corespunzător. Mai adăugăm aici sistemul de administrație învechit și ineficient, lipsa digitalizării la adevăratul ei potențial, și avem o imagine foarte „optimistă” asupra viitorului!

Iată de ce susțin că inițiativa de a aduce la aceeași masă mediul academic și mediul economic, lângă autorități este atât de important și factori mediatori. Această întâlnire însă a fost extraordinar de scurtă și sper că a fost doar un kick-off, iar daca Președintele și Primarul, împreună cu ANIS, au fost catalizatori ai acesteia, atunci, pentru aceasta, jos pălăria! Dacă însă nu va fi urmată și de alte workshop-uri mult mai elaborate și mai țintite, bine mediate, atunci probabil vom rămâne cu pălăria în mână, ba mai rău o vom așeza în fața noastră și vom începe să cântăm!

 

Eu cred că numai stând la aceeași masă și explicând fiecare problemele și așteptările celeilalte părți, cu focus pe găsirea de soluții, vor fi șanse ca perspectivele să se îmbunătățească! Pentru că eu, ca persoană care sunt ancorat atât în mediul economic privat (corporatist) cât și în cel educațional de stat, am impresia că există (pe ansamblu vorbind) o mare diferență în așteptări, o mare diferență în gândire și abordări. Practic sunt două micro-cosmos-uri care se ating doar din când în când. Sub această lumină, mă întreb cum funcționau lucrurile în Comunism, cum de era realizată sinergia între educație și industrie!? Și ce s-ar putea face acum concret pentru a reface lanțul? Ar putea Facultățile să-și crească numărul de studenți la admitere? În ce spații? Cu ce dotări? Mai ales, cu ce profesori și pe ce subiecte concrete?

 

Primarul se întreba: ce împiedică o facultate cu profil de ITC să plătească salarii de 4 ori mai mari profesorilor săi decât o altă facultate, dacă acest raport este reflectat de salariile din industrie!? Chiar așa! În mediul academic se dă atenție majoră criteriilor de cercetare, unde oricum boii au fost puși înaintea căruței … adică se stabilesc niște criterii ce trebuie îndeplinite (ceea ce este foarte bine ca principiu), dar nu se oferă cadrul necesar atingerii acestora mai întâi. De ce nu s-ar putea da mai multă importanță unor criterii de evaluare de genul „numărul de absolvenți angajați pe profilul absolvit după 1 an sau 2 de la absolvire”. De ce nu s-ar putea stabili salariul de intrare în mediul academic la un nivel asemănător celui mediu de intrare în industrie pentru profilul respectiv, decât să fie de 3-4 ori mai mic așa cum este în unele cazuri!? Cum altfel, ne-am putea aștepta ca un absolvent deosebit să facă doctorat și să rămână în învățământ decât să plece în industrie!?

 

Ar putea facultățile să-și adapteze programa la nevoile industriei? Unii spun că da, cu suportul firmelor. Alții spun că acest fapt ar fi foarte riscant, din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi că există riscul abaterii de la cursul general aferent domeniului de specializare (înțeleg că se plâng de acest fapt profesori din Timișoara, de exemplu). Altul ar fi că există riscul să se insiste pe anumite noțiuni specifice și poate nu întotdeauna suficient de științifice sau avansate. Altul ar fi că există teama lipsei sustenabilității anumitor joburi pe termen mediu-lung. Cu alte cuvinte, facem efortul să adaptăm programa universitară la nevoile industriei, dar nu cumva până terminăm noi de implementat adaptarea respectivă, joburile respective nu mai au căutare!? După mine, situația, ca de obicei, ar trebui să fie undeva pe la mijloc, adică găsite niște
proporții care să asigure un echilibru! Ceea ce consider că este al naibii de dificil și nu poate fi realizat la nivel macro decât prin analize foarte pertinente, dialog și colaborare continuă între părțile interesate!

Există în ultima vreme subiect de discuție legat de faptul că firmele angajează studenți chiar din anii 2 sau 3 și aceștia își neglijează studiile și în final toată lumea are de suferit, și studentul și firma mai târziu când apare limitarea, și facultatea imediat pentru că nu mai are audiență și inevitabil coboară nivelul încet, încet. Nimic mai adevărat, după mine! Însă soluția trebuie găsită pornind de la cauze. De ce angajează firmele studenți? Poate pentru că nu mai găsesc absolvenți!? De ce nu mai vine studentul la Facultate? Poate pentru că nu-l încurajează nici Firma, nici Facultatea!? Poate că nu este resimțită în mod direct și imediat necesitatea cunoștințelor din Facultate!? Soluția nu poate fi găsită decât împreună!

Există de asemenea discuții legate de lipsa interesului firmelor pentru absolvenți foarte bine pregătiți, în speță pentru doctori. Eu aș spune că nu este tocmai adevărat, doar că proporția este mult mai mică, joburile foarte specializate sunt încă puține iar firmele vor avea mult mai multă nevoie de specialiști cu background solid, obținut prin programe de master sau doctorat, pe măsură ce își acoperă necesitățile primare de volum. În mod evident, nu sunt de părere că masterele și doctoratele ar trebui să abordeze doar teme de interes imediat în Industrie, însă după mine și aici trebuie găsită o linie din mijloc astfel încât să fie susținute și cele teoretice, ce atacă probleme fundamentale, dar și unele cu ținte precise în industrie. Și aici, soluția nu poate fi decât colaborarea și dialogul!

Rotițele se-nvârt!

Partea a doua a întâlnirii a conținut o serie de prezentări relevante pentru subiect.

În speță, Președintele CJ a ținut un speech în care a asigurat audiența de tot sprijinul instituției pe care o reprezintă. Primarul a renunțat la slide-urile pregătite de staff și a vorbit liber despre planurile legate de domeniul ITC, și-a afirmat dorința și deschiderea pentru astfel de inițiative și a încercat și să răspundă unor voci din sală, de exemplu, cum că cei din administrație nu doar că nu sunt interesați de digitalizare, dar că nici nu înțeleg ce înseamnă. Nu știu cât a fost de convingător, în principiu a spus că nu este deloc ușor să ai ITiști în Administrație la salariile respective, așa cum nu este deloc ușor de trainuit angajații să se adapteze la noile tehnologii. Mă rog, nu este un subiect de aprofundat aici, cu atât mai puțin cu cât nici nu-mi este familiar. Am reținut însă de exemplu că există 2 sloganuri pentru Iași, și anume, „Iași – oraș al
inspirației” și „Iași – metropolă europeană inteligentă”. Aceasta cumva ca și completare la spusele d-lui Talpeș cum că Iașul are nevoie de un brand, de o manifestare proprie care să-l reprezinte și facă cunoscut, legat de domeniul ITC (atacând aici teme de genul Industrie 4.0, Internet of Things, Smart Cities, Automotive, Cybersecurity).

O prezentare foarte interesantă a fost cea a d-lui Zaharia, care a prezentat o radiografie a businessului de ITC și a polilor tehnologici regionali din România și Europa de Est. Oricât aș încerca eu să reproduc din ceea ce a spus el, cu siguranță nu-mi va ieși, însă ceea ce e de reținut este că există astfel de studii ce pot indica exact ce trebuie făcut la nivel de Iași pentru a oferi condiții propice atragerii de companii ITC, astfel încât Iașiul să devină un pol tehnologic nu doar la nivel național, ca și semicerc adică, dar și la nivel internațional, închizând cercul complet prin Est.

La fel de interesantă a fost prezentarea d-lui Cristian Pațachia-Sultănoiu, Development & Innovation Manager, Orange. Practic a prezentat ce proiecte se pot face împreună cu municipalitatea, dând ca exemplu ceea ce s-a realizat la Alba Iulia, în cadrul așa numitei abordări de Smart Territories. În principiu, s-a pornit de la o analiză a orașului, pe baza căreia s-a stabilit o strategie de dezvoltare, obiective, plan, acțiuni, etc. Din acest sistem integrat, prezentarea s-a concentrat pe partea tehnică implementată cu sprijinul Orange. Astfel, ni s-a prezentat câte se pot face cu o serie de senzori dotați cu sisteme de comunicații, și mai ales câte se pot realiza prin montarea în autobuzele ce asigură transport în comun a unor routere WiFi care să ofere internet. Prin conectarea călătorilor la WiFi-ul free în autobuz se pot realiza o mulțime de statistici despre călători, precum durata de conectare, traseul parcurs, traseele preferate a călătorilor ce urcă din gară, etc, etc. Informații de referință se găsesc pe internet, de exemplu vezi linkurile de mai jos.

 Cristian Pațachia-Sultănoiu, Development & Innovation Manager, Orange

Cristian Pațachia-Sultănoiu, Development & Innovation Manager, Orange

Oricum, eu unul aștept cu nerăbdare maximă să văd în Iași soluții din domeniul Smart City, Smart Transportation (măcar în stațiile de autobuz), dar până atunci sper să văd măcar soluții de Smart Parking la Palas, parcare în care mi-a luat 20 de minute să găsesc unul din cele aproape 100 de locuri de parcare libere despre care mă anunța sistemul. Se vede treaba că dacă te bazezi doar pe dispozitive Smart, fie că
e telefonul smart, fie că e parcarea smart, rămâi atât de „smart” precum și dispozitivul, nimic în plus. Asta și prin prisma cazului acelor americani care au dat în judecată un producător de aparate GPS pentru că au intrat cu mașina într-un lac fiindcă așa le-a indicat GPS-ul.

  •  http://alba24.ro/proiectul-alba-iulia-smart-city-varianta-orange-hotspoturi-wi-fi-senzori-de-monitorizare-a-calitatii-aerului-si-aplicatie-mobila-pentru-cetateni-527433.html
  •  http://www.romaniasmartcities.ro/ro/
  •  http://www.orange-business.com/en/iot-transportation

În loc de încheiere.

Concluzia mea este „la tăți ni-i greu”, dar nimic nu este imposibil dacă ne dorim cu toții! Important este că, deși cu întârziere, se încearcă ceva la Iași, se încearcă definirea unei direcții și crearea unui plan pentru a merge în acea direcție. De asemenea, se pare că s-au cam identificat piedicile și dificultățile. Nu sunt convins că toți racii, broaștele și știuca vor cupla să tragă spre aceeași această direcție, însă în mod sigur este nevoie în primul rând de mai mult dialog și lucru în comun. Din păcate, educația se pare că este un bottle-neck, însă pentru eliminarea lui soluția este tot dialogul și lucrul în echipă. Prin urmare, este foarte important pentru toți cei implicați să continuați și „să nu vă lăsați”!

Sursa : 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Amintiri frumoase: Info-sport

19 Apr

Este o duminică friguroasă de aprilie care mă trimite, cu nostalgie, la vremurile liceului. Multe amintiri frumoase, pe care le păstrez cu drag , pentru că au însemnat formarea mea ca adolescent . Diversitatea activităţilor la care m-am  implicat, m-a ajutat să leg prietenii interesante şi, totodată, să învăţ ce înseamnă să fii generos şi atent în relaţiile cu ceilalţi.

Un proiect tare drag mie a fost realizarea revistei de sport a liceului : Info-sport. Aici mi-am exersat pentru prima dată „calităţile de reporter” şi am luat interviuri  domnilor profesori transformate, cu seriozitate, în articole complete. Experienţa aceasta îmi aduce mereu un zâmbet pe buze şi, cred că, cel mai bun mod de a vă transmite trăirea mea este să vă invit să citiţi primul număr , din Martie 2006.

Îmi închei aici călătoria nostalgică către trecut şi fac un pas hotărât în prezent, pentru că este locul potrivit pentru a fi.

O duminică cât mai reuşită

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Alina DĂMOC – Om slab

1 Mai

Întuneric beznă e-n sufletul său,

Se gândeşte doar la moarte

Şi mi-e greu,să-l tot aud

Ziua plângând,

Noaptea râzând,

Iar dimineaţa complotând.

 

E greu,

E laşitate,

E prostie,

Să te omori doar atunci când îţi este greu.

 

,,-De ce nu o faci când ţi-e cel mai bine?”

Iar tu mi-ai răspunde:

,,-Nu,nu merită să-mi sinucid zâmbetul când mă simt foarte bine.”

 

Iar eu ţi-as spune:,,Omoară-ţi gândul ce-l porţi în tine,

Iar atunci când îţi este greu,

Să faci ca atunci,când îţi este foarte bine.

Alina

(2010)

 

Alexandru DAMASCHIN – Fluturele

21 Apr

Alexandru DAMASCHIN - Fluturele
Pe un câmp de iarbă verde
Zboară-un fluture spre soare
Tot ce iese-n cale el nu vede
Simte doar caldura arzătoare.

Zbor ca-l lui și mai haotic
Nici un fluture nu poate
Parcă are-un sulfet mai hipnotic
Și parcă încearcă de trup sa scape.

Se așează pe-un polen de floare
Pentru că simte că-l dor aripile.
Doar o clipă privește alte zboruri trecătoare
Și deodată iși recapată puterile.

Pleacă ca din suflet către soare
Inima-ii bate mult și speriată
Caută în el tot felul de ajutoare
Toată-i ființa-i este alarmată.

Se gândește doar cu spaimă
Că va ajunge doar la urmă,
Dar el își știe taina
Și-și vede viața cum se curmă.

Se luptă îndurerat de foc si chin,
Și stie că e dependent de soare
Dar acest inamic numit destin
Îi dă fiori de speranțe-ușoare.

În zborul lui către caldură
Trece și de stratul de ozon
Căci e subțiat de viața dură
Și de zâmbetul cel monoton.

Ajungând în vid și gol
De oboseală el răpus
Iși șopti ușor:”Mooor”!
Și zâmbind, s-a descompus…

Varianta audio și video o aflați accesând umătorul link:

Alexandru DAMASCHIN – Fluturele