Cutia cu amintiri: primul meu telefon mobil

Răspund provocării lansate de https://www.computerblog.ro/  şi deschid cutia cu amintiri la pagina dedicată primului meu telefon mobil.

A fost un Samsung SGH-C170 cu o frumoasă culoare:  Scarlet Red.  L-am primit în dar de la părinţii mei şi , oarecum, l-am păstrat în gând încă, pentru că are o poveste haioasă. Entuziasmul meu pentru debutul interacţiunii cu telefonia mobilă, m-a făcut ca, la nici două săptămâni de la primirea mult aşteptatului cadou, să-l şi fac nefuncţional. Locuind la curte, într-o seară mi-am uitat telefonul afară la terasă, pe masă, iar până dimineaţă curiosul meu dalmaţian, Pongo, „a făcut primul său apel”, adică a muşcat telefonul. Şi, astfel am rămas fără unitate mobilă, dar încă  mai păstrez cutia. Mi-am spus atunci că este unul dintre evenimentele ce vor fi povestite la capitolul  umor, şi trebuie şi dovada! .

Iată-i cutia :

Această prezentare necesită JavaScript.

Câteva detalii tehnice ?

• Dual Band(900/1800 MHz),
• Ecran color în 65536 culori,
• Polifonie pe 16 tonuri,
• Speakerphone,
• FM Radio.

Era un telefon nu pretenţios, însă cu un design reuşit: Stylish Thin.

În încheiere, i-am dedicat o poezie, aşa cu tentă de zâmbet.

Astăzi, ieri şi-un pic mai mult,

Să ajung de la-nceput,

Când e start pentru minut,

Şi semnal şi fără beep,

Ce să fie oare ?

Mare, mare încântare,

E şi despre cumpărare,

Ce să fie , cum să fie ?

Simplu-i spus ... telefonie.

***

Primu-i Samsung, ce mândrie,

Perfect mi se potriveşte mie,

Multe calităţi avea,

5 şi-om mai număra,

Dual Band, ecran color,

Speakerphone şi Radio,

Nu uităm ... Polifonie.

***

Trist sau nu, încep a scrie,

Despre tragica mânie,

Întâmplată într-o noapte,

Când, uitat pe lângă toate,

Al meu telefon primeşte,

Muşcătura ce-l opreşte,

Rămânând de-atunci un bun,

Fără zilnicul consum,

Este vina câinelui, desigur,

Dând poveştii un contur,

Cu final neaşteptat,

Şi intens ... disciplinat. 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

 

Despre acea melodie, acel film şi acea carte

Privesc cu atenţie maximă către finalul verii, la ultimul sfârşit de săptămână cu ea.

Sunt pregătită să vă ofer câteva dintre delicatesele ( de relaxare) potrivite momentului amintit. Şi, sigur, toate păstrează ritmul discret al unui melodii, acţiunea plină de mister a unui film , precum şi suspansul liric al unei cărţi bune.

Cred că v-am captat atenţia, deci să vedem la ce anume mă refer 🙂

… ritmul discret al unui melodii

Ce poate fi mai plăcut decât sunetul cald al melodiilor lui  Yann Tiersen… Sunteţi de acord ?

Yann Guillaume Tiersen (n. 23 iunie 1970) este un muzician și compozitor francez, cunoscut îndeosebi pentru compunerea coloanei sonore a filmului Amélie, regizat de Jean-Pierre Jeunet. Muzica sa este recunoscută pentru folosirea unei mari varietăți de instrumente în compoziții minimaliste, care conțin deseori influențe din muzica clasică europeană ș muzica populară franceză, ce recurge la instrumente precum pianul, acordeonul și vioara.

 

Ordinea în videoclip:

0:00 I Saw Daddy Today, 2:03 Comptine d’un autre été, 4:20 Watching Lara,
5:46 First rendez-vous, 7:02 La valse d’amelie, 9:39 Summer 78,11:47 Naval,
15:17 Sur le fil, 19:38 La dispute, 22:12 Childhood, 23:48 Mother’s Journey,
25:15 La Plage, 27:12 The Fall – La Chute, 33:01 Le matin, 34:56 Les deux pianos, 36:42 Le Demarche, 38:34 Le Moulin, 42:22 Rue des Cascades,
45:25 L’absente

 

 

 

 

 

 

 

… acţiunea plină de mister a unui film

Lista pe care o indic spre vizionare are două titluri: Humans şi The BlackList

Humans are o poveste ce atrage prin însăşi ideea că putem trăi alături de roboţi(Synth) care să ne substituie multe dintre activităţile noastre zilnice şi, în plus, să aibă şi conştiinţă. Wow! Oare cum este posibil aşa ceva ? Iată, ceva imaginat chiar în cele ce urmează:

The BlackList mi-a plăcut datorită interpretării actorilor, care au transmis o poveste sensibilă, însă încadrată perfect în stilul sobru al FBI-ului şi a lumii periculoase ce există. Sunt replici pline de umor, de sarcasm şi multă acţiune, alături de LIZ şi RED. Vă las să descoperiţi esenţa:

 

… suspansul liric al unei cărţi bune

Am terminat de citit romanul de dragoste a lui  Mircea Eliade : Nuntă în cer. O imensitate de întrebări ce au rămas fără răspuns , în momentul când am finalizat-o. Este o sumă de trăiri intense, o bucurie a sufletului şi o mare de valori pe care o întâlneşti în opera lui Eliade, aşa cum am găsit şi în acest  roman. Are ca principal subiect două confesiuni, a doi bărbaţi ce au aflat ce este dragostea absolută. Este vorba de Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș care, îşi spun , în timpul nopţii, poveştile unice de iubire. Interesant este faptul că personajul feminin ce le macină sufletul este una şi aceeaşi femeie: Ileana-Lena. Mai mult de atât nu dezvălui, ci aştept să-mi spuneţi părerea voastră 🙂

 

 

  E suficient de RELAXANTĂ PROPUNEREA de final de vară ?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

 

 

 

 

Casa Sufletului : cea mai nobilă descriere

Deschid, cu bucurie, fereastra Sufletului pentru a asculta adierea speranţei şi pentru a simţi parfumul timpului. Acest lucru îl fac zilnic. El, Sufletul, este mereu în căutare de esenţe de nou.

Ce face cu ele ? Mă are pe mine, Casa Sa , ce o decorează cu o imaginaţie atentă.

Ce simt Eu ? Inspiraţia Sa Mă face Să zâmbesc, Să cred în schimbare şi în nemurire.

Călătoria emoţiilor Sale jucăuşe Le transform, mai apoi,  în petale de amintiri, îmbogăţite de miresme plăcute, culese din aleea vieţii.

Aici Îmi închei nobila descriere.

Te invit şi pe tine la un tur de introspecţie subtilă!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Amintiri frumoase: Info-sport

Este o duminică friguroasă de aprilie care mă trimite, cu nostalgie, la vremurile liceului. Multe amintiri frumoase, pe care le păstrez cu drag , pentru că au însemnat formarea mea ca adolescent . Diversitatea activităţilor la care m-am  implicat, m-a ajutat să leg prietenii interesante şi, totodată, să învăţ ce înseamnă să fii generos şi atent în relaţiile cu ceilalţi.

Un proiect tare drag mie a fost realizarea revistei de sport a liceului : Info-sport. Aici mi-am exersat pentru prima dată „calităţile de reporter” şi am luat interviuri  domnilor profesori transformate, cu seriozitate, în articole complete. Experienţa aceasta îmi aduce mereu un zâmbet pe buze şi, cred că, cel mai bun mod de a vă transmite trăirea mea este să vă invit să citiţi primul număr , din Martie 2006.

Îmi închei aici călătoria nostalgică către trecut şi fac un pas hotărât în prezent, pentru că este locul potrivit pentru a fi.

O duminică cât mai reuşită! 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Curcubeul gândurilor

Gândurile colorate,

Sunt adesea căutate

În pasajul amintirii,

Rescriind povestea firii .

    …

Rând cu  rând, ca într-o carte ,

Te trezești în altă parte,

Curcubeu rămas privirii,

Asta-i arta  devenirii ?

Sursa foto

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––