Arhiva | Un gând, o vorbă bună RSS feed for this section

Lucruri importante în viaţă

2 Iul

Un profesor de filozofie şi-a aşteptat studenţii, cu câteva obiecte aşezate pe catedră. Când ora a început, a luat în mâini un borcan mare dar gol, de maioneză şi a început să-l umple cu pietre cu un diametru de 2 inch. Când a ajuns la gura borcanului, a întrebat clasa dacă este plin şi evident că ei au agreat că da.
A luat apoi o cutie în care se aflau pietricele mai mici pe care a început încet – încet să le verse în borcan. Acestea au început să se rostogolească şi să ocupe spaţiile libere dintre pietre, până când borcanul s-a umplut din nou. A întrebat, din nou, studenţii dacă borcanul este plin şi ei au admis că da.
Pe catedră mai avea încă o cutie şi aceasta conţinea nisip. Luând câte un pumn de nisip a început să-l verse în borcan. A făcut asta până când a umplut borcanul. Şi, din nou, şi-a întrebat clasa dacă borcanul este plin. Unanim au răspuns că da, borcanul este plin.

„Acum – le-a spus profesorul, vreau să înţelegeţi ceea ce doream să explic: borcanul reprezintă viaţa iar pietrele – lucrurile importante în ea (familia, sănătatea, prietenii) – adică ceea de ce trebuie să ţineţi în primul rând seama. Pietricelele sunt alte lucruri cu oarecare importanţă: slujbă, casă, maşină. Iar nisipul nu este altceva decât chestiuni minore.

Dacă puneţi în borcan întâi nispul şi îl umpleţi până sus, nu o să mai aveţi loc pentru pietre şi pietricele. La fel ca şi în viaţă, dacă vă umpleţi viaţa cu chestii mărunte, nu o să mai aveţi timp şi loc pentru cele importante. Dacă vă consumaţi energia cu lucruri minore, nu veţi avea niciodată loc pentru lucrurile determinante pentru viaţă.
Deci, făceţi-vă o listă de priorităţi în viaţă, în ordinea importanţei. Şi lăsaţi nisipul la urmă!”

Lucruri importante în viaţă


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Croitorul

18 Iun

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură

El o coase şi-o ,,descoase” despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:– ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!”

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist… Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu”-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise!

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume…!
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!”

Fiecare-,,mpunsătură” care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată…în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
–,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!”

……………………………………………

Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință… este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!

Croitorul

Sursa: Liliana Smerea Vacaru, 9 mai 2017


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Cafea cu sare

11 Iun

(în lectura plăcută a actriţei Gabriela Bobeş)


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Războiul cuvintelor

9 Apr

Într-o zi, un rege i-a trimis un mesaj celui care conducea regatul învecinat. Mesajul suna în felul următor: “Trimite-mi un diamant albastru mare cât un ou de porumbel sau …”

Regele care a primit mesajul i-a scris înapoi vecinului său:

“Nu avem un astfel de diamant şi dacă am avea..”

Primul rege şi-a ieşit din fire când a văzut mesajul şi a declarat imediat război vecinului său. Războiul s-a dus câteva luni de zile, până când, un al treilea rege a aranjat o întâlnire între cei doi regi care se războiau.

Când s-au întâlnit, regele care a primit mesajul îl întreabă pe celălalt: “Ce-ai vrut să spui când mi-ai scris ‘Trimite-mi un diamant albastru mare cât un ou de porumbel sau…’?”

Acesta i-a răspuns: “Am vrut să spun trimite-mi un diamant albastru mare cât un ou de porumbel sau… un alt diamant. Îmi plac diamantele! Dar tu ce ai vrut să spui când mi-ai răspuns ‘Nu avem un asemenea diamant şi dacă am avea…’?”

“E simplu să înţelegi ce am vrut să spun”, a răspuns regele. “Am vrut să spun că dacă am aveam un asemenea diamant am fi foarte încântaţi să ţi-l trimitem.”

După această conversaţie, cei doi regi au hotărât ca pe viitor să comunice mult mai clar şi au făcut pace.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


De ce ţipă oamenii unii la alţii ?

2 Apr

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? înrebă din nou înţeleptul
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Mahatma Gandhi

De ce ţipă oamenii unii la alţii ?


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !