Arhiva | O povestioară RSS feed for this section

Anotimpurile vieții

29 Oct

A fost odată un om ce avea patru fii. El voia ca băieţii lui să înveţe să nu mai judece pripit lucrurile. Tocmai de aceea, i-a trimis pe fiecare să observe evoluţia unui pom fructifer de-a lungul unui anotimp. Primului i-a revenit iarna, celui de-al doilea primăvara, al treilea a primit vara şi mezinului i-a revenit toamna. După ce s-au întors acasă, tatăl şi-a adunat fii şi i-a rugat să descrie experienţele trăite.

Cel dintâi a avut parte de imaginea neplăcută a unui pom inestetic, cu crengi golaşe şi sterpe, cu ramuri uscate şi răsucite. Al doilea a creionat un pom renăscut, acoperit de muguri si vlăstare ce promiteau poame bogate. A urmat descrierea celui de-al treilea, impresionat de o bogată coroană de flori, puternic înmiresmată, emanând energie şi prosperitate. Ultimul băiat rămase răpus de abundenţa fructelor apetisante, de sentimentul implinirii şi vitalitatea acestui copac.

Blajin şi plin de căldură, părintele îşi îmbrăţişă fiii, explicându-le faptul că, individual, aveau dreptate, însă fiecare avusese parte doar de un segment, de un anotimp din viaţa acelui pom fructifer.

Plin de înţelepciune, le-a mai împărtăşit că: nu poţi judeca pe nimeni observându-l şi cunoscându-l doar o scurtă perioadă de timp.

De aici rezidă esenţa fericirii, a plăcerii, a bucuriei şi a dragostei pe care ţi-o dă viaţa şi n-o poţi măsura decât după trăirea tuturor… „anotimpurilor”…

  • Dacă renunţi la iarnă, vei pierde tinereţea promisiunilor primăverii, frumuseţea solară a sezonului estival şi bogăţia recompenselor autumnale,
  • Nu lăsa ca vicisitudinile unui „anotimp” să-ţi umbrească bucuria şi unicitatea oferită de celelalte,
  • Nu judeca viaţa strict prin prisma unei perioade de grele încercări,
  • Depăşeşte problemele şi sigur vor urma vremuri mai bune…,
  • Inspiră adânc, înainte de a expira,
  • Trăieşte simplu,
  • Iubeşte cu generozitate,
  • Vorbeşte cu bunăvoinţă,
  • Şi lasă restul în grija armoniei si perfecţiunii Universului,
  • Fericirea te va atinge,
  • Încercările te vor face mai puternic,
  • Durerile te vor face mai uman,
  • Eşecurile te vor face mai umil,
  • Succesele îţi vor reda încrederea în tine.

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Anunțuri

Lucruri importante în viaţă

2 Iul

Un profesor de filozofie şi-a aşteptat studenţii, cu câteva obiecte aşezate pe catedră. Când ora a început, a luat în mâini un borcan mare dar gol, de maioneză şi a început să-l umple cu pietre cu un diametru de 2 inch. Când a ajuns la gura borcanului, a întrebat clasa dacă este plin şi evident că ei au agreat că da.
A luat apoi o cutie în care se aflau pietricele mai mici pe care a început încet – încet să le verse în borcan. Acestea au început să se rostogolească şi să ocupe spaţiile libere dintre pietre, până când borcanul s-a umplut din nou. A întrebat, din nou, studenţii dacă borcanul este plin şi ei au admis că da.
Pe catedră mai avea încă o cutie şi aceasta conţinea nisip. Luând câte un pumn de nisip a început să-l verse în borcan. A făcut asta până când a umplut borcanul. Şi, din nou, şi-a întrebat clasa dacă borcanul este plin. Unanim au răspuns că da, borcanul este plin.

„Acum – le-a spus profesorul, vreau să înţelegeţi ceea ce doream să explic: borcanul reprezintă viaţa iar pietrele – lucrurile importante în ea (familia, sănătatea, prietenii) – adică ceea de ce trebuie să ţineţi în primul rând seama. Pietricelele sunt alte lucruri cu oarecare importanţă: slujbă, casă, maşină. Iar nisipul nu este altceva decât chestiuni minore.

Dacă puneţi în borcan întâi nispul şi îl umpleţi până sus, nu o să mai aveţi loc pentru pietre şi pietricele. La fel ca şi în viaţă, dacă vă umpleţi viaţa cu chestii mărunte, nu o să mai aveţi timp şi loc pentru cele importante. Dacă vă consumaţi energia cu lucruri minore, nu veţi avea niciodată loc pentru lucrurile determinante pentru viaţă.
Deci, făceţi-vă o listă de priorităţi în viaţă, în ordinea importanţei. Şi lăsaţi nisipul la urmă!”

Lucruri importante în viaţă


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Croitorul

18 Iun

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură

El o coase şi-o ,,descoase” despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:– ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!”

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist… Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu”-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise!

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume…!
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!”

Fiecare-,,mpunsătură” care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată…în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
–,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!”

……………………………………………

Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință… este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!

Croitorul

Sursa: Liliana Smerea Vacaru, 9 mai 2017


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Cafea cu sare

11 Iun

(în lectura plăcută a actriţei Gabriela Bobeş)


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Războiul cuvintelor

9 Apr

Într-o zi, un rege i-a trimis un mesaj celui care conducea regatul învecinat. Mesajul suna în felul următor: “Trimite-mi un diamant albastru mare cât un ou de porumbel sau …”

Regele care a primit mesajul i-a scris înapoi vecinului său:

“Nu avem un astfel de diamant şi dacă am avea..”

Primul rege şi-a ieşit din fire când a văzut mesajul şi a declarat imediat război vecinului său. Războiul s-a dus câteva luni de zile, până când, un al treilea rege a aranjat o întâlnire între cei doi regi care se războiau.

Când s-au întâlnit, regele care a primit mesajul îl întreabă pe celălalt: “Ce-ai vrut să spui când mi-ai scris ‘Trimite-mi un diamant albastru mare cât un ou de porumbel sau…’?”

Acesta i-a răspuns: “Am vrut să spun trimite-mi un diamant albastru mare cât un ou de porumbel sau… un alt diamant. Îmi plac diamantele! Dar tu ce ai vrut să spui când mi-ai răspuns ‘Nu avem un asemenea diamant şi dacă am avea…’?”

“E simplu să înţelegi ce am vrut să spun”, a răspuns regele. “Am vrut să spun că dacă am aveam un asemenea diamant am fi foarte încântaţi să ţi-l trimitem.”

După această conversaţie, cei doi regi au hotărât ca pe viitor să comunice mult mai clar şi au făcut pace.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !