Arhiva | O povestioară RSS feed for this section

Poveste cu tâlc: Șarpele și licuriciul

9 iun. povestecutalc

Povestea spune că, odată un șarpe urmărea un licurici. După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui:

-Pot să-ți pun trei întrebări?

-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui – zise șarpele -, dar cum urmează să te mănânc, poți să întrebi!

-Fac parte din hrana ta zilnică?

-Nu, răspunse șarpele…

-Ți-am făcut vreun rău?

-Nu, sigur că nu…

-Și-atunci de ce vrei să mă mănânci?… întrebă exasperat licuriciul.

-Pentru că nu suport să te văd strălucind!…, răspunse încordat șarpele.

Morala: Când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlalți, și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbră.

P.S. șerpii care mănâncă licuricii, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna. 

povestecutalc

Sursa: Internet


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Iată un scurt dialog între Leonardo Boff, un teolog brazilian și Dalai Lama.

3 iun.

Leonardo este unul dintre renovatorii Teologiei Libertății.
Într-o discuție despre religie și libertate avută cu Dalai Lama, puțin provocator, i-am pus o întrebare, care mi se părea foarte importantă:
– Sfinția Voastră, care religie considerați că este cea mai bună?
Credeam că va răspunde: Budismul tibetan sau Religiile orientale cu mult mai vechi decât creștinismul.
Dalai Lama s-a oprit, mi-a surâs și, privindu-mă drept în ochi… M-a surprins, căci se simțea provocarea din întrebarea mea.
Mi-a răspuns:
-Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine, o persoană mai bună.
Puțin surprins de răspunsul său plin de înțelepciune, l-am întrebat din nou:
– Ce ne face sa fim mai buni?
El a răspuns:
– Tot ceea ce nu ne lasă indiferenți la suferința aproapelui
și ne face sa fim mai sensibili,
mai detașați,
mai amabili,
mai umani,
mai responsabili,
mai corecți și cinstiți.
Religia care-ți oferă și-ți recomandă toate acestea, este cea mai bună religie.
Câteva momente am rămas gânditor.
Eram uimit, încântat și mai sunt și astazi, meditând la răspunsul său irefutabil și plin de înțelepciune:
– Prietene, nu mă interesează de ce religie ești și dacă ești credincios sau nu…
Pentru mine, este important felul cum te porți cu ceilalți, cu ai tăi, colegii de serviciu, prietenii tăi și în general cu toată lumea.
Amintește-ți că universul este influențat de acțiunile și de gândurile noastre.
Legea acțiunii și reacțiunii nu se referă numai la fizică. Ea se aplică și la relațiile umane.
Dacă faci bine în jurul tău, ți se va răspunde cu aceeași monedă. Dacă te porți incorect, cu răutate, se va întoarce împotriva ta.
Ceea ce ne spuneau bunicii este adevărat. Vei primi întotdeauna ceea ce le dorești celorlalți. A fi fericit nu este mâna destinului, este mai degrabă consecința opțiunilor tale de a te comporta față de cei din jur.
La urmă a mai adăugat:
– Ia seama la gândurile tale, căci ele vor deveni Cuvinte.
Ia seama la cuvintele tale, căci ele vor deveni Acțiuni.
Ia seama la acțiunile tale, căci ele vor deveni Obiceiuri.
Ia seama la obiceiurile tale, căci ele îți vor modela Caracterul.
Ia seama la caracterul tău, căci el îți va condiționa Destinul,
Iar destinul va fi Viața ta…
…și…
Nu există religie mai mare ca Adevărul.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Fiecare zi trăită e o zi deosebită!

6 mai

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:

Acesta – a spus – nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.

Ea a cumpărat această lenjerie, prima dată, când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lenjeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine, îmi spuse:

– Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la serviciu. Am înţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai păstrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai păstrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele „Într-o bună zi…” şi „Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu, dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra, dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi supărat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez Într-una din zilele astea…. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu Într-una din zilele astea…. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum, încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi, în fiecare zi, îmi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

 

Sursa: 1


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Povești cu tâlc… pe care NU le știai (ÎNCĂ)

18 mart. oglinda

Șoimii

Un împărat a primit doi șoimi. Unul a fost antrenat, iar despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Unul dintre slujitori trebuia să se cațere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.
După ce a încercat în fel și chip să facă șoimul să zboare de pe creangă, împăratul și-a rugat supușii să-l ajute. Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și a doua zi, când s-a trezit, împăratul a văzut șoimul zburând de colo-colo.
– Cum ai făcut? și-a întrebat el supusul.
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.

Morala: Uneori trebuie să ni se taie craca de sub picioare ca să ne aducem aminte că putem zbura.

Casa cu o mie de oglinzi

Cu mult timp în urmă, într-un orășel din Dacialand, exista o casă cunoscută sub numele de „Casa cu o mie de oglinzi” . Într-o zi, un cățeluș mititel, vesel din fire, aflând de această casă, s-a hotărât să o viziteze. Bucuros că a ajuns la destinație, sărind fericit pe scări, a intrat în casă. S-a uitat pe hol, dând din coadă, cu urechiușele ciulite de emoție, când ce să vezi! Surpriză! S-a trezit că, era privit de alți o mie de cățeluși fericiți și prietenoși care dădeau din coadă ca și el. A zâmbit și a primit înapoi o mie de zâmbete, la fel de calde și prietenoase. Era normal, doar era casa celor o mie de oglinzi. Când a plecat, s-a gândit: „Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez și altădată!”

În același orășel, alt câine, care nu era la fel de fericit și prietenos ca primul, s-a hotărât și el să viziteze casa. A urcat cu teamă scările, apoi cu coada între picioare și cu capul plecat a intrat în casă. Când a văzut o mie de câini neprietenoși uitându-se la el, s-a speriat de i s-a zbârlit părul pe spate, mârâind și arătându-și colții. Când ceilalți o mie de câini din oglinzi și-au arătat și ei colții, a fugit speriat. Odată ieșit afară, s-a gândit: „E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată!”

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi. Lumea este ca o oglindă. Dacă vei arăta lumii o față acră, lumea îți va arăta, la fel, o față acră. Dacă vei zâmbi, lumea îți va zâmbi și ea. Mai mult, dacă vei arăta lumii întotdeauna caracterul tău frumos, lumea și viața îți vor arăta partea frumoasă.

Sursa: 1


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Două Povești de Viață

4 mart.

Extras din cartea DUPĂ DUMNEAVOASTRĂ Pot triumfa oamenii modești? scrisă de Roger FRITZ și, care, începe cu următorul citat: „Trăsătura cea mai puțin evidentă a unui lider este modestia.

Capitolul 2 – Loialitatea funcționează în ambele sensuri – Nu rezistă în mod deschis comportamentului egocentric al celorlalți

tenis

Sursa foto: Internet

Althea Gibson nu a renunțat niciodată la tenis. Născută în Silver, în 1927, atunci când prejudecățile aproape că împiedicau un jucător de culoare să intre în competiție, ea a câștigat totuși 11 titluri de Grand Slam. Gibson a depășit toate barierele devenind primul jucător de culoare care a câștigat atât turneul de la Wimbledon, cât și U.S. Open. Inclusă în Holul Faimei de Tenis Internațional, ea merită apreciere pentru că a deschis ușile pentru minorități.

 Sprijinită financiar de doi medici, s-a mutat în casa doctorului Hubert Eaton în Carolina de Nord, la vârsta de 19 ani, pentru a juca tenis și a-și termina liceul. Înainte și după școală și în weekend, Gibson a lucrat cu Eaton pentru îmbunătățirea jocului de tenis. Verile și le petrecea în Virginia, luând lecții de la doctorul Robert Johnson. Acolo avea acces la o mașină automată de mingi, care a ajutat-o să își perfecționeze loviturile. Pe măsură ce își dezvolta îndemânarea, avea tot mai multe probleme în a-și tempera comportamentul impulsiv atunci când pierdea. Abia după ce și-a conștientizat această slăbiciune, a început să câștige în mod constant.

 A analizat diferite tipuri de comportament pe teren, și-a impus o anumită etichetă și a încercat să nu-și mai exprime frustrarea. A continuat, de asemenea, să se lupte cu singurul obstacol, cel pe care nu putea să îl schimbe și îi stătea în cale: culoarea pielii

 După ce a absolvit în 1953, a început să antreneze jucători de tenis la Universitatea Lincoln din Missouri, ceea ce a ajutat-o să rămână în top. A devenit prima persoană de culoare care a câștigat turneul French Open din 1956, iar anul următor U.S. Open, la Forrest Hill. La vârsta nu prea fragedă de 30 de ani, a câștigat Wimbledon-ul, după care și-a apărat ambele titluri, în 1958. Supranumită Atleta Anului în 1956 și 1958, Althea Gibson a deschis noi drumuri nu numai în tenis.

Capitolul 3 – Latura pozitivă a înfrângerii – Construiesc „poduri”

IBM

Sursa foto: Internet

Thomas Watson a pus întotdeauna angajații pe primul plan. Integritatea sa era impecabilă. El nu credea în separarea problemelor de caracter de cele legate de serviciu sau de viața personală. Odată, când un director regional de vânzări a avut un accident de mașină în care i-a murit copilul, Watson a avut grijă să fie întotdeauna cineva cu el la spital care să îl ajute în acele momente de criză, evident, compania achitând toate facturile de spitalizare.

Watson s-a aflat în vârful dezvoltării tehnologiei internaționale, ceea se s-a numit mai târziu IBM. A trăit pentru a vedea a doua jumătate a secolului al XX-lea, supranumită era „informației.” Pe lângă acestea, a înțeles semnificația culturii corporațiilor și s-a concentrat asupra ei, considerând-o un bun strategic. Chiar și în timpul Marii Depresii, Watson a refuzat să concedieze oameni, majorând, în schimb, bugetul Departamentului de Cercetare și Dezvoltare.

 IBM nu numai că a supraviețuit, dar a prosperat după trecerea din 1935 a Acțiunii Securității Sociale, care avea pretenția unei mai bune depistări a statelor de plată. În timp ce alte companii își tot diminuau personalul, IBM le oferea aparatura necesară pentru a-i înlocui. Până la vremea pensionării lui Watson, compania livrase deja aparate fabricate în peste 80 de țări din întreaga lume.


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !