Sâmbăta este și despre timp liber. Între opțiunile de relaxare valabile se încadrează și vizionarea unui film, acasă pe canapea, în familie sau cu prietenii.
Câteva titluri, pe care le-aș transmite și celor ce caută inspirație în această sferă, vor fi disponibile periodic pe blog.
Sâmbăta este și despre timp liber. Între opțiunile de relaxare valabile se încadrează și vizionarea unui film, acasă pe canapea, în familie sau cu prietenii.
Câteva titluri, pe care le-aș transmite și celor ce caută inspirație în această sferă, vor fi disponibile periodic pe blog.
Bones, 12 sezone pline de mister, umor și profesionalism.
Un film serial ce aduce împreună, pe de o parte pe Doctor Temperance Brenan, antropolog criminalist, și echipa sa, cu rol de a oferi expertiză științifică, pe de altă parte un agent FBI responsabil cu tehnica de investigare, Seely Booth.
Episod cu episod, acțiunea este centrată pe rezolvarea unor potențiale crime, dar și pe dinamica relațiilor dintre caracterele interpretate de actori. Ecranizările sunt bazate pe romanele scrise deKathy Reichs, un renumit antropolog criminalist și academician american. Secvențe…
Pentru final, am lăsat o completare extrasă dinFILM, Revista trimestrială de cinema a Uniunii Cineaștilor din România, Nr. 2/2020. În articolul intitulat Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, sunt evocate imagini ale actorilor, regizorilor care au făcut istorie în filmul românesc.
Ce este deosebit, pentru mine, că amintirea acestora nu este văzută clasic, ci dincolo de corpul fizic. Au o melodie aparte aceste rânduri…
[…]
Dacă ar trebui să dau un examen în fața unui profesor de anatomie, aș obține calificativul nesatisfăcător. Profesorul m-ar privi buimac atunci când aș începe să descriu alcătuirea corpului uman. Doar un Poet ar înțelege ce vorbesc.
Corpul uman este alcătuit din gânduri, din gesturi, din amintiri… Inima mai are 21 de grame în plus, adică 21 de grame de suflet, așa am înțeles eu dintr-un film de Iñárritu. Mâinile nu sunt alcătuite nici din mușchi, nici din oase, nu știu ce sunt carpienele și nici metacarpienele, mâinile sunt alcătuite din mângâiere și iubire… Iar, atunci când cineva pleacă de lângă noi, pleacă cu tot ce spun eu acum.
*
Am uitat să precizez, pentru Poet: există și uitarea în corpul uman.
*
În timp ce spun toate aceste lucruri, Poetul mă privește curios. Profesorul de anatomie a plecat demult, lămurit. Din punctul lui de vedere, nu am nicio legătură cu cunoașterea corpului uman.
*
Ei bine, corpul uman conține și recunoștință. Nu știu dacă 21 de grame. Poate mai mult.
Vă recomand un film românesc, interesant realizat, care evidenţiază, mai mult decât excelent, starea actuală a domeniului medical din România. Este vorba de Moartea domnului Lăzărescu, în regia lui Cristi Puiu, film al anului 2005, premiat la Cannes.
Sinopsis
Un bătrân de 63 de ani – domnul Lăzărescu – locuiește într-un apartament de bloc cu cele trei pisici ale sale. Soția lui a murit, iar fiica sa trăiește în Canada. Simțindu-se rău, bătrânul cheamă salvarea. Până la sosirea acesteia, cere ajutorul vecinilor. Consultându-l și suspectând un cancer de colon, medicul decide să-l interneze. La spital intervin alte priorități și bătrânul, care e presupus a fi alcoolic, este dus la alt spital, apoi la altul… Ceea ce părea la început o simplă formalitate – consultarea și supraveghearea unui bătrân care a vomat și se plânge de dureri de cap – se transformă într-un coșmar. Pe măsură ce înaintează în noapte, paramedicii conduc prin București, încercând să găsească un spital care să le accepte pacientul, a cărui stare se deteriorează alarmant.
Premii
Un Certain Regard, Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Franța, 2005
Premiul Jiuriului Ecumenic, Premiul Special al Juriului, Mențiune Specială, Festivalul Internațional de Film de la Bratislava – Slovacia, 2005
Premiul Silver Hugo, Festivalul Internațional de Film de la Chicago – SUA, 2005
Premiul ”Golden Swan” pentru Cel Mai Bun Actor (Ion Fiscuteanu) și Premiul Special al Juriului, Festivalul Internațional de Film de la Copenhaga – Danemarca, 2005
Nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru Cel mai Bun Regizor (Cristi Puiu) și Cel mai Bun Scenarist (Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu) – 2005
Mențiune Specială, Festivalul Internațional de Film Independent ”IndieLisboa” – Portugalia, 2005
Premiul ICP pentru Cel Mai Bun Film, locul 3 ICP pentru Cel Mai Bun Regizor (Cristi Puiu), Nominalizare pentru Cea Mai Bună Actriță într-un Rol Secundar (Luminița Gheorghiu) și pentru Cel Mai Bun Actor într-un Rol Principal (Ion Fiscuteanu) – Indiewire Critics’ Poll – 2006
Nominalizare pentru Cel mai Bun Film Străin al Anului – London Critics Circle Film Awards – Marea Britania, 2007
Premiul LAFCA pentru Cea Mai Bună Actriță într-un Rol Secundar (Luminița Ghoerghiu), Premiile Asociației Criticilor de Film de la Los Angeles – SUA, 2006
Premiul Internațional ”Amnesty” și Premiul ”Propeller of Motovun”, Festivalul de Film de la Motovun – Croația, 2005
Premiul pentru Cel Mai Bun Film și Cea Mai Bună Actriță, Mențiune Specială, Festivalul Internațional de Film de la Namur – Belgia, 2005
Locul 2 – Premiul NSFC, Premiile Societății Naționale a Criticilor de Film – SUA, 2007
Locul 3 – NYFCC Award, Premiile Criticilor de Film din New York – SUA, 2006
Premiul Criticilor de Film din Norvegia, Festivalul Internațional de Film din Norvegia – Norvegia, 2005
Premiul FIPRESCI pentru Cel Mai Bun Actor (Ion Fiscuteanu), Festivalul Internațional de Film din Palm Springs – SUA, 2006
Cel Mai Bun Film, Festivalul Internațional de Film de la Reykjavik – Islanda, 2005
Mențiune Specială, Premiul Special al Juriului, Festivalul de Film ”Black Nights” de la Tallinn – Estonia, 2005
Premiul Publicului, Cel Mai Bun Regizor, Cea Mai Bună Actrița, Cel Mai Bun Actor, Cel Mai Bun Film Românesc, Premiul FIPRESCI, Festivalul Internațional de Film Transilvania – România, 2005
”Premiul Trieste”, Festivalul de Film de la Trieste – Italia, 2006
The Girl Who Talked To Dolphinseste un documentar al anului 2014 realizat deChristopher Riley. Acesta spune povestea neurologului american John Lilly care a încercat, în 1960, să stabilească o interrelaţionare între oameni şidelfini. În studiile sale de cercetare , John Lilly a observat că delfinii au capacitatea de a imita sunetul vocii sale. Pornind de la aceasta ipoteză a convins NASA să-i finanţeze un proiect în care delfinii trebuiau să înveţe limba engleză.
Astfel, a construit o casă specială, numită Dolphin Point, pe o insulă în Marea Caraibelor. Interiorul casei era inundat, loc creat , în special,pentru supravieţuirea unui delfin. În această atmosferă de izolare l-a adus pe Peter, un delfin, şi pe Margaret Howe, profesoara de limba engleză şi tânără absolventă de facultate.
Ce a urmat este senzaţional, în sensul că Peter a reuşit să imite , cu succes, ceea ce îi transmitea Margaret, chiar ataşându-se până la un anumit stil de dragoste. La finele experimentului, delfinul Peter a fost separat de profesoara sa, şi dus într-un centru, unde în mai puţin de un an a murit. Cei ce l-au analizat îndeaproape au spus că principala cauză a decesului a fost despărţirea de Margaret.
Fără prea multe cuvinte, iată şi documentarul în limba engleză, care, zic eu, merită urmărit:
Privesc cu atenţie maximă către finalul verii, la ultimul sfârşit de săptămână cu ea.
Sunt pregătită să vă ofer câteva dintre delicatesele ( de relaxare) potrivite momentului amintit. Şi, sigur, toate păstrează ritmul discret al unui melodii, acţiunea plină de mister a unui film , precum şi suspansul liric al unei cărţi bune.
Cred că v-am captat atenţia, deci să vedem la ce anume mă refer 🙂
… ritmul discret al unui melodii
Ce poate fi mai plăcut decât sunetul cald al melodiilor lui Yann Tiersen… Sunteţi de acord ?
Yann Guillaume Tiersen (n. 23 iunie 1970) este un muzician și compozitor francez, cunoscut îndeosebi pentru compunerea coloanei sonore a filmului Amélie, regizat de Jean-Pierre Jeunet. Muzica sa este recunoscută pentru folosirea unei mari varietăți de instrumente în compoziții minimaliste, care conțin deseori influențe din muzica clasică europeană ș muzica populară franceză, ce recurge la instrumente precum pianul, acordeonul și vioara.
Ordinea în videoclip:
0:00 I Saw Daddy Today, 2:03 Comptine d’un autre été, 4:20 Watching Lara, 5:46 First rendez-vous, 7:02 La valse d’amelie, 9:39 Summer 78,11:47 Naval, 15:17 Sur le fil, 19:38 La dispute, 22:12 Childhood, 23:48 Mother’s Journey, 25:15 La Plage, 27:12 The Fall – La Chute, 33:01 Le matin, 34:56 Les deux pianos, 36:42 Le Demarche, 38:34 Le Moulin, 42:22 Rue des Cascades, 45:25 L’absente
Humans are o poveste ce atrage prin însăşi ideea că putem trăi alături de roboţi(Synth) care să ne substituie multe dintre activităţile noastre zilnice şi, în plus, să aibă şi conştiinţă. Wow! Oare cum este posibil aşa ceva ? Iată, ceva imaginat chiar în cele ce urmează:
The BlackList mi-a plăcut datorită interpretării actorilor, care au transmis o poveste sensibilă, însă încadrată perfect în stilul sobru al FBI-ului şi a lumii periculoase ce există. Sunt replici pline de umor, de sarcasm şi multă acţiune, alături de LIZ şiRED. Vă las să descoperiţi esenţa:
… suspansul liric al unei cărţi bune
Am terminat de citit romanul de dragoste a lui Mircea Eliade : Nuntă în cer. O imensitate de întrebări ce au rămas fără răspuns , în momentul când am finalizat-o. Este o sumă de trăiri intense, o bucurie a sufletului şi o mare de valori pe care o întâlneşti în opera lui Eliade, aşa cum am găsit şi în acest roman. Are ca principal subiect două confesiuni, a doi bărbaţi ce au aflat ce este dragostea absolută. Este vorba de Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș care, îşi spun , în timpul nopţii, poveştile unice de iubire. Interesant este faptul că personajul feminin ce le macină sufletul este una şi aceeaşi femeie: Ileana-Lena. Mai mult de atât nu dezvălui, ci aştept să-mi spuneţi părerea voastră 🙂
E suficient de RELAXANTĂ PROPUNEREA de final de vară ?
* Înregistrare din concertul Primăvara Simfonic Aniversar Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea. Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
Iubite Părinte Iustine, Într-un extraordinar text al poetului francez Henri Michaux – am dat de el de curînd – este vorba de un candidat la călugărie care-i mărturiseşte stareţului său (abatelui) mănăstirii unde ar dori să fie primit: Să ştiţi, Părinte, că nu am nici credinţă, nici lumină, nici esenţă, nici încredere în mine şi […]
„Într-un magazin, la o masă, văd un înger minunat și îl întreb: – Ce vinzi aici? – Toate darurile lui Dumnezeu! îmi răspunde. – Costă mult? – Nimic! Totul e gratis! Mă uit în jur cu multă curiozitate: sticle de încredere, pachete de speranță, ambalaje cu fericire. Îmi fac curaj și cer: – Dă-mi te […]
*** Când îţi plouă în suflet fă-ţi umbrelă dintr-o bucurie. *** (Emil Cioran) View this post on Instagram A post shared by Tango Gao (@tangosleepless) *** Imposibilul poate fi împărţit oricând în posibilităţi. *** (Autor necunoscut) View this post on Instagram A post shared by Tango Gao (@tangosleepless) *** Nimic nu valorează mai mult decât […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri