Tag Archives: Supa de pui pentru suflet

Ca să devin mai creativ, aştept…

24 Apr
  1. Să îmi vină inspiraţia,
  2. Să primesc permisiunea,
  3. Să primesc asigurări,
  4. Să-mi termin cafeaua,
  5. Să-mi vină rîndul,
  6. Ca altcineva să îmi netezească drumul,
  7. Să aflu celelalte reguli ale jocului,
  8. Ca altcineva să se schimbe,
  9. Să îmi lărgesc orizonturile,
  10. Să mă răzbun,
  11. Să scadă riscul,
  12. Mai mult timp,
  13. Ca o relaţie semnificativă: (a) să se îmbunătăţească, (b) să se încheie, (c) să o stabilesc,
  14. Persoana potrivită,
  15. Un dezastru,
  16. Să se apropie termenul limită,
  17. Să găsesc un ţap ispăşitor,
  18. Ca cei mici să crească şi să plece de acasă,
  19. Ca indicele bursier Dow-Jones să ajungă la 1500,
  20. Acea perioadă profeţită în Biblie când leul va fraterniza cu mielul,
  21. Un consimţământ reciproc,
  22. Vremuri mai bune,
  23. Un horoscop mai favorabil,
  24. Să-mi revină tinereţea,
  25. Un avertisment,
  26. Reformarea sistemului juridic,
  27. Realegerea lui Richard Nixon,
  28. Să avansez suficient de mult în vârstă pentru a-mi afişa fără ruşine micile excentricităţi,
  29. Ziua de mâine,
  30. Ca soarta mea să se schimbe,
  31. Auditul anual,
  32. Să îmi găsesc priteni mai buni,
  33. Ca miza să crească,
  34. Să înceapă noul semestru,
  35. Eliminarea de la sine a obstacolelor,
  36. Momentul în care pisica mea nu-şi va mai înfige ghearele în canapea,
  37. Dispariţia oricărui risc,
  38. Ca vecinul meu să renunţe la câinele lui care latră întruna şi mă face cu nervii,
  39. Ca unchiul meu să se întoarcă acasă de la serviciu,
  40. Ca cineva să mă descopere,
  41. Să am mai multe certitudini,
  42. Scăderea dobânzilor,
  43. Prescrierea faptelor,
  44. Ca părinţii mei să moară (scuze, e o glumă proastă!),
  45. Să se descopere un remediu pentru herpes/SIDA,
  46. Ca lucrurile pe care nu le înţeleg sau pe care nu le aprob să dispară de la sine,
  47. Să nu mai fie războaie în lume,
  48. Să îmi reaprind pasiunea,
  49. Să se uite cineva la mine,
  50. Un set scris de instrucţiuni mai clar,
  51. Îmbunătăţirea metodelor de control al naşterii,
  52. Adoptarea unui amendament referitor la drepturile egale ale femeilor cu bărbaţii,
  53. Sfârşitul sărăciei, injustiţiei, cruzimii, înşelăciunilor, incompetenţei, murdăriei, crimei şi sugestiilor ofensatoare,
  54. Expirarea unui patent concurent,
  55. Întoarcerea lui Chicken Little,
  56. Ca subordonaţii mei să se maturizeze,
  57. Ca egoul meu să se îmbunătăţească,
  58. Ca apa de pe aragaz să înceapă să fiarbă,
  59. O nouă linie de creditare,
  60. Ca acordorul  să îmi acordeze pianul,
  61. Ca această întâlnire să se încheie,
  62. Returnarea datoriilor de către clienţii mei,
  63. Să îmi termin şomajul,
  64. Primăvara,
  65. Să îmi scot costumul de la curăţătorie,
  66. Să îmi restabilesc încrederea în sine,
  67. Un semn din cer,
  68. Să treacă perioada în care trebuie să plătesc pensie alimentară,
  69. Să îmi fie recunoscute primele încercări creatoare, oricât de penibile ar fi, să îmi fie lăudate şi remunerate consistent, astfel încât să mă pot apuca de o a doua lucrare,
  70. Reinterpretarea Regulilor de Ordine ale lui Robert,
  71. Dispariţia durerilor care mă chinuiesc,
  72. Reducerea cozilor la bancă,
  73. Să bată din nou vântul,
  74. Ca progeniturile mele să devină cuminţi, curate, ascultătoare şi atente,
  75. Sezonul următor,
  76. Ca altcineva să dea rateu,
  77. Ca viaţa curentă să fie declarată o repetiţie cu costume în care regizorul să facă ultimele retuşuri ale scenariului înainte de premieră,
  78. Ca logica să înceapă să prevaleze,
  79. O nouă ocazie,
  80. Să pleci de lângă mine, căci îmi blochezi lumina,
  81. Ca vântul să bată şi în pânzele navelor melor,
  82. Să am un deodorant mai bun,
  83. Să îmi termin dizertaţia,
  84. Să am un creion mai ascuţit,
  85. Să îmi încasez cecul,
  86. Întoarcerea soţiei mele acasă,
  87. Aprobarea medicilor mei; permisiunea tatălui meu; binecuvântarea preotului meu sau acceptul avocatului meu,
  88. Ivirea zorilor,
  89. Prăbuşirea Californiei în ocean,
  90. Vremuri mai puţin turbulente,
  91. Venirea lui Iceman,
  92. Şansa de a suna cu taxă inversă,
  93. Creşterea valorii contabile a activelor mele,
  94. Să mă las de fumat,
  95. Reducerea dobânzilor,
  96. Creşterea dobânzilor,
  97. Stabilizarea dobânzilor,
  98. Să moştenesc averea bunicului meu,
  99. Să obţin tarife de weekend,
  100. Un carton cu cuvintele pe care trebuie să le rostesc scrise pe el, la fel ca cele pe care le folosesc actorii,
  101. Să începi tu.

Ca să devin mai creativ, aştept...

David B. Campbell

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Eşti suficient de puternic pentru a face faţă criticilor?

17 Apr

Cel care îi critică pe cei puternici care s-au împiedicat sau pe cei care acţionează, afirmând că el ar fi făcut mai bine lucrurile, nu are nicio însemnătate. Creditul îi aparţine în totalitate celui care se luptă în arenă cu faţa scăldată în transpiraţie şi în sânge, care acţionează cu curaj, care greşeşte din nou şi din nou (căci nu există efort fără greşeală), care ştie ce înseamnă să fii cu adevărat devotat, care se dăruieşte unei cauze măreţe şi care, într-un caz fericit, sfârşeşte  prin a cunoaşte triumful unei mari realizări, iar într-un caz mai puţin fericit, în care dă greş în pofida curajului său nemărginit; ştie cel puţin că locul său nu va fi niciodată alături de acei oameni timizi şi călduţi care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.

Eşti suficient de puternic pentru a face faţă criticilor?

Theodore Roosevelt

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield  şi Mark Victor Hansen)

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Asumarea riscului

6 Mar

Două seminţe stau una lângă alta  într-un sol fertil.

Prima spune:

-Vreau să cresc! Vreau să-mi trimit adânc rădăcinile în solul de sub mine şi să străpung crusta de deasupra mea cu răsadul meu… Vreau să ofer lumii bobocii mei înfloriţi pentru ca toată lumea să ştie că a sosit primăvara… Vreau să simt căldura soarelui pe faţă şi răcoarea picăturilor de rouă dimineaţa, pe petalele mele!

Aşa că a crescut.

A doua sămânţă spune :

-Mie mi-e frică. Dacă îmi voi trimite rădăcinile în solul de sub mine, nu ştiu de ce se vor lovi ele, căci aici este întuneric. Dacă îmi scot capul prin crusta de deasupra mea, mi-e teamă să nu-mi distrug delicatul răsad… Cât despre muguri , ce s-ar întîmpla dacă un melc mi i-ar mânca ? Iar dacă voi înflori, există riscul ca un copil să mă smulgă din pământ. Nu, e de o mie de ori mai bine să aştept până când mă voi simţi în siguranţă.

Aşa că a aşteptat.

O găină înfometată a răscolit însă pământul cu ciocul ei lung, a găsit sămânţa şi a mâncat-o!

MORALA POVEŞTII

Cei care refuză să-şi asume riscul şi să crească sunt înghiţiţi de viaţa însăşi.

Patty Hansen

extras din cartea: Supă de pui pentru suflet de Mark Victor Hansen şi Jack Canfield

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Serviciu zâmbind

28 Feb

Un bărbat a scris o scrisoare  şi a trimis-o pe adresa unui hotel mic dintr-un orăşel din vestul Statelor Unite pe care intenţiona să îl viziteze în concediu. Iată ce a scris el în scrisoare:

  „Aş dori foarte mult să îmi aduc şi câinele . Este un animal dresat şi foarte cuminte. Credeţi că aş putea dormi cu el în cameră ?

El a primit prompt răspunsul de la propietarul hotelului:

  „Am condus acest hotel timp de foarte mulţi ani  şi niciodată nu mi s-a întâmplat ca un câine să îmi fure prosoapele, aşternuturile, tacâmurile sau tablourile de pe pereţi.

  Nu a trebuit să arunc niciodată un câine în stradă în miez de noapte pentru că era beat şi îi deranja pe ceilalţi clienţi. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca un câine să se furişeze şi să fugă pentru a nu-şi plăti cazarea.

  De aceea, câinele dumneavoastră este binevenit în hotelul meu. Mai mult decât atât, dacă garantează pentru dumneavoastră, veţi fi binevenit şi dumneavoastră.

Karl Albrecht şi Ron Zenke, Service America

extras din cartea Supă de pui pentru suflet – Mark Victor Hansen şi Jack Canfield

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Despre curaj

21 Feb

Deci, crezi că sunt curajoasă? m-a întrebat ea.

-Da,cred.

Poate că sunt, dar asta numai pentru că am avut profesori care m-au inspirat. Vreau să îţi povestesc despre unul dintre ei. Cu mulţi ani în urmă, când lucram ca voluntar la Spitalul Stanford, am cunoscut o fetiţă pe nume Lisa, care suferea de-o boală rară şi foarte gravă.

Singura ei şansă de recuperare era  o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei în vârstă de cinci ani, care supravieţuise în mod miraculos aceleaşi boli şi care îşi dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Doctorul i-a explicat situaţia băieţelului şi l-a întrebat dacă doreşte să îi dea sângele său surioarei sale. L-am văzut ezitând timp de o clipă , după care a tras adânc aer în piept şi a răspuns:

-Da, o să fac acest lucru dacă o poate salva pe Lisa.

În timp ce transfuzia progresa, l-am văzut stând pe patul de lângă cel  în care se afla sora lui. La fel ca şi noi, zâmbea văzând că obrajii Lisei îşi recăpătau culoarea naturală. Apoi zâmbetul i-a pălit şi copilul s-a albit la faţă. S-a uitat la medic şi l-a întrebat cu un tremur în voce:

-O să încep să mor acum?

Fiind atât de mic, copilul îl înţelesese greşit pe doctor, crezând că va trebui  să îi dea tot sângele său surioarei sale.

Da, am învăţat ce înseamnă curajul, a conchis ea, dar numai pentru că am avut profesori care m-au inspirat.

Dan Millman

extras din cartea Supă de pui pentru suflet, de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Noi învăţăm făcând

14 Feb

Nu cu mulţi ani în urmă am început să cânt la violoncel.

Cei mai mulţi oameni ar fi spus: „Am început să învăţ să cânt la violoncel” , dar această exprimare presupune ideea bizară că ar exista două procese diferite: 1) învăţatul să cânţi la violoncel; şi 2) cântatul propriu-zis la violoncel.

Cum s-ar spune, eu trebuie să fac prima acţiune până când o termin, iar apoi  pot trece la cea de-a doua. Cu alte cuvinte, va trebui să „învăţ să cânt” până când voi termina cu învăţatul, după care voi putea să încep să cânt efectiv. De bună seamă, este o prostie să gândeşti astfel. Nu există două procese, ci unul singur. Noi învăţăm întotdeauna să facem ceva făcând lucrul respectiv. Nu există altă modalitate.

Violoncel

Violoncel

John Holt

extras din cartea „Supă de pui pentru suflet„, Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Poveste de Ziua Îndrăgostiţilor

7 Feb

Larry şi Jo Ann erau un cuplu ca oricare altul. Cei doi locuiau într-o casă obişnuită, pe o stradă oarecare. La fel ca multe alte cupluri, se străduiau şi ei să o scoată la capăt şi să îşi crească cum trebuie copiii.

Cei doi erau obişnuiţi şi  dintr-un alt punct de vedere: se certau frecvent. O bună parte din conversaţia lor consta în analiza tuturor lucrurilor rele din căsnicia lor şi în acuzaţiile reciproce pe care şi le aduceau.

Într-o zi s-a petrecut însă ceva cu totul neobişnuit.

-Ştii, Jo Ann, am un sertar magic. Ori de câte ori îl deschid, îl găsesc plin  cu lenjerie şi cu şoşete curate, i-a spus Larry. Doresc să îţi mulţumesc pentru că ai ţinut  în permanenţă sertarul plin în toţi aceşti ani.

Jo Ann s-a uitat la soţul ei pe deasupra ochelarilor.

-Ce vrei de fapt, Larry?

-Nimic. Doream doar să îţi spun că apreciez acest sertar magic.

Nu era prima dată când Lary avea un comportament ciudat, aşă că Jo Ann şi-a scos rapid incidentul din minte. Peste câteva zile, el s-a repetat însă:

-Jo Ann, doresc să îţi mulţumesc pentru că ai trecut cifrele corecte în registrul cu cheltuieli în această lună. Ai nimerit-o de 15 ori din 16. Este un record pentru tine.

Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, Jo Ann şi-a întrerupt lucrul de mână şi s-a uitat la soţul ei.

-Larry, tu te plângi întotdeauna de faptul că greşesc seriile cecurilor pe care le înregistrez în registru. Ce-ţi veni acum să mă lauzi?

-Nu am niciun motiv special, i-a răspuns el. Doream pur şi simplu să ştii că apreciez  ceea ce faci.

Jo Ann a scuturat din cap şi s-a întors la lucrul ei manual. „Ce-o fi cu el?”, s-a întrebat în sinea ei.

A doua zi, când a scris un cec pentru băcănia din care îşi făcea cumpărăturile, ea a verificat însă mai atentă dacă a notat corect seria. „De ce-mi pasă subit de prostiile astea?”, s-a întrebat din nou.

A încercat să ignore incidentul, dar bizarul comportament al lui Larry nu s-a oprit aici, ci a continuat.

-Jo Ann, a fost o cină grozavă, i-a spus el într-o seară.Apreciez sincer  eforturile tale. Cred că în ultimii 15 ani ai gătit cel puţin 14.000 de mese pentru mine şi pentru copii.

Peste câteva minute:

-Uau,Jo Ann, casa arată super! Cred că munceşti din greu ca să o întreţii atât de bine.

Şi în sfârşit:

-Îţi mulţumesc, Jo Ann, pentru că eşti cea care eşti. Compania ta îmi face o mare plăcere.

Jo Ann a început să se îngrijoreze sincer. „Ce s-a întâmplat cu toate sarcasmele şi criticile lui?”, s-a întrebat ea.

Temerile ei că s-a întâmplat ceva ciudat cu soţul său i-au fost confirmate de fiica lor, Shelly, în vârstă de 16 ani, care i-a spus:

-Mamă, tata a luat-o razna. Tocmai mi-a spus că arăt bine, deşi sunt fardată cam tare şi port nişte haine care chiar şi mie mi se par deochiate. Nu este în firea lui, mamă.Ce-o fi în neregulă cu el?

Orice ar fi fost în neregulă, comportamentul lui Larry a continuat. Zi şi noapte, al a continuat să se focalizeze asupra lucrurilor pozitive, insistând asupra lor.

După câteva săptămâni, Jo Ann a început să se obişnuiască cu comportamentul neobişnuit al soţului ei, ba chiar din când în când să îi şi mulţumească. Îi făcea plăcere să ştie că eforturile ei sunt remarcate şi apreciate, dar într-o zi s-a întâmplat ceva care chiar a lăsat-o cu gura căscată.

-Aş dori să faci o pauză, i-a spus Larry. În seara aceasta am să spăl eu vasele. De aceea, te rog să laşi tigaia aceea şi să ieşi din bucătărie.

A urmat o pauză foarte lungă.

-Mulţumesc,Larry. Mulţumesc mult!

Starea de spirit a lui Jo Ann a început să se îmbunătăţească, la fel ca şi încrederea în sine, iar când şi când cei ai casei o puteau chiar auzi fredonând. Stările ei proaste de odinioară s-au rărit mult. „Sinceră să fiu, îmi cam place noul comportament al lui Larry”, s-a gândit ea.

Acesta ar putea fi sfârşitul poveştii, dar adevărul este că într-o zi s-a mai întâmplat un lucru extraordinar.

-Larry,i-a spus Jo Ann, aş vrea să îţi mulţumesc pentru că în toţi aceşti ani ne-ai asigurat tuturor pâinea şi întreţinerea. Nu cred că ţi-am spus vreodată până acum acum cât de mult apreciez acest lucru.

Larry nu i-a dezvăluit niciodată lui Jo Ann motivele dramaticei sale schimbări de comportament, oricât de mult a insistat aceasta. Se pare că acest lucru va rămâne unul din multele mistere ale vieţii. Oricum, nu mă deranjează prea mult.

Vedeţi voi, eu sunt Jo Ann.

Jo Ann Larsen,

Ştirile Deseret

extras din cartea Supă de pui pentru sufletJack Canfield şi Mark Victor Hansen.

Bonus: Un video despre ce poate să însemne dragostea(adevărată)

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Un simplu gest

31 Jan

Orice om poate fi măreţ… căci orice om îşi poate sluji semenii. Nu trebuie să ai diplomă universitară pentru a-ţi oferi serviciile altora. Nu trebuie să stăpâneşti corect acordul subiectului cu predicatul pentru a ajuta pe cineva. Tot ce îţi trebuie este o inimă plină de graţie. Un suflet născut din iubire. Martin Luther King, Jr.

Într-o zi , Mark se întorcea de la şcoală, când a observat că băiatul din faţa lui s-a împiedicat şi şi-a scăpat pe jos geanta în care avea toate cărţile, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănuşă şi un mic reportofon. Mark a îngenuncheat şi l-a ajutat pe băiat să îşi adune lucrurile împrăştiate peste tot. Dat fiind că mergeau în aceeaşi direcţie, s-a oferit să îi ducă el o parte din lucruri. Pe drum, Mark a aflat că numele băiatului era Bill, că îi plăceau jocurile video, baseball-ul şi istoria, dar avea probleme cu celelalte materii, şi că tocmai se despărţise de prietena lui.

Cei doi au ajuns mai întâi acasă la Bill, iar acesta l-a invitat pe Mark să intre şi să bea o Coca Cola. Cei doi s-au uitat la televizor, iar după-amiaza a trecut repede, sporovăind şi râzând. În final, Mark a plecat acasă. Cei doi au continuat să se vadă şi în zilele următoare după ore, au luat masa împreună o dată sau de două ori, iar în cele din urmă au absolvit clasa a zecea. În clasa a unsprezecea au nimerit împreună, iar Mark şi Bill au continuat să aibă contacte sporadice. A urmat apoi mult aşteptata clasă a 12-a, iar cu trei săptămâni înainte de absolvire, Bill l-a întrebat pe Mark dacă îi poate spune ceva.

Bill i-a reamintit cu această ocazie de ziua în care s-au cunoscut.

-Te-ai întrebat vreodată de ce aveam atât de multe lucruri la mine în acea zi? l-a întrebat el.Ei bine, îmi scosesem toate lucrurile din vestiar şi le duceam acasă, căci nu doream să las nimic în urma mea. Intenţia mea era să ajung acasă şi să mă sinucid, scop în care furasem somniferele mamei mele. După ce am petrecut însă întreaga zi discutând şi râzând cu tine, mi-am dat seama  că dacă m-aş fi sinucis, aş fi ratat acele momente minunate şi multe altele care ar fi putut urma. Vezi tu, Mark, atunci când m-ai ajutat să îmi culeg lucrurile de jos în acea zi, tu ai făcut de fapt mult mai mult: mi-ai salvat viaţa.

  John W. Schlatter

*extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ai de gând să mă ajuţi ?

10 Jan Ai-de-gând-să-mă-ajuţi

În anul 1989, un cutremur de 8,2 grade pe scara Richter a lovit Armenia, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de patru minute.

  În mijlocul haosului declanşat de cutremur, un tată şi-a părăsit soţia care se afla în siguranţă acasă şi s-a grăbit către şcoala în care ar fi trebuit să fie fiul său, dar a descoperit că aceasta fusese transformată într-un morman de dărâmături.

  După trauma şocului iniţial, bărbatul şi-a amintit de promisiunea pe care i-a făcut-o întotdeauna fiului său: ” Indiferent de împrejurări, voi fi întotdeauna alături de tine! „, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Privind mormanul de dărâmături din faţa sa, el s-a gândit că situaţia este lipsită de orice speranţă, dar nu putea uita promisiunea pe care i-o făcuse fiului său.

  Bărbatul a încercat să-şi aducă aminte în ce parte a şcolii era situată clasa fiului său. Şi-a dat seama că aceasta era situată în colţul din dreapta al clădirii, aşa că s-a repezit acolo şi a început să scormonească prin moloz.

  Între timp, la şcoală au sosit şi alţi părinţi, care au început să se lamenteze imediat: ” Vai, fiul meu! Fiica mea! „, încercând să îl tragă dintre dărâmături sub pretext că:

-Este prea târziu!

-Au murit cu toţii!

-Nu mai poţi face nimic!

-Du-te acasă! i-au spus alţii.

-Priveşte realitatea în faţă. Nu mai poţi face nimic. Nu faci decât să înrăutăţeşti şi mai tare lucrurile.

  Bărbatul le-a dat însă tuturor acelaşi răspuns:

-Ai de gând să mă ajuţi ?

  După care a continuat să mute bucăţile  de dărâmături , una câte una.

  La faţa locului a sosit şi şeful  pompierilor, care a încercat la rândul lui să îl scoată pe bărbat dintre grămezile de moloz , spunându-i:

-Conductele explodează pretutindeni. Eşti în pericol de moarte. Ne vom ocupa noi de toate. Du-te acasă.

  Tatăl plin de iubire pentru fiul său nu avea însă altă replică de dat decât:

-Ai de gând să mă ajuţi ?

  A sosit apoi poliţia, care l-a avertizat:

-Ştim că eşti furios şi deznădăjduit, dar s-a terminat. Îi pui în pericol şi pe ceilalţi. Du-te acasă! Ne vom ocupa noi de toate.

-Aveţi de gând să mă ajutaţi? nu s-a lăsat intimidat bărbatul.

  Plin de curaj, el a continuat  să lucreze, căci dorea să ştie cu certitudine  dacă băiatul lui este mort  sau trăieşte.

  Bărbatul armean  a săpat timp de opt ore… 12 ore… 24 de ore… 36 de ore… iar în cea de-a 38-a oră de lucru a dat  la o parte o ultimă bucată de moloz şi a auzit vocea fiului său. Simţind cum renaşte, tatăl a ţipat:

-ARMAND!

-Tată!?! a auzit el. Sunt eu,tată! Le-am spus eu celorlalţi copii să nu îşi facă griji! Ştiam că  dacă mai eşti în viaţă, o să vii să mă salvezi, şi astfel vor fi şi ei salvaţi. Doar mi-ai promis de atâtea ori  că vei fi alături  de mine în orice condiţii! Ai reuşit, tată!

-Ce se întâmplă acolo? Care este situaţia ? a întrebat bărbatul.

-Am rămas 14 din 33, tată. Suntem  speriaţi, înfometaţi şi însetaţi, dar fericiţi că eşti aici. Când clădirea s-a prăbuşit, s-a creat un fel de boltă care ne-a salvat.

-Ieşi afară, băiete!

-Nu, tată! Scoate-i mai întâi pe ceilalţi copii, căci pe mine ştiu sigur că o să mă scoţi! Ştiu că indiferent de situaţie, vei fi alături de mine!

Mark V. Hansen

Ai-de-gând-să-mă-ajuţi

Extras din cartea Supă de pui pentru suflet , scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Sunt profesor

20 Dec

Sunt profesor.

M-am născut în primul moment în care din gura unui copil a ieşit o întrebare.

Am fost foarte mulţi oameni în foarte multe locuri.

Am fost Socrate, care i-a învăţat pe tinerii din Atena să descopere lucruri noi punând întrebări.

Am fost Ann Sullivan, care i-a descris secretele universului lui Helen Keller.

Am fost Esop şi Hans Christian Andersen, care au revelat multe adevăruri prin povestirile şi fabulele lor.

Am fost Marva Collins, care s-a luptat pentru dreptul la educaţie al tuturor copiilor.

Am fost Marva McCleod Bethune, care a construit un colegiu pentru comunitatea sa, folosind lăzi portocalii în loc de pupitre.

Şi am fost Bel Kaufman, care s-a luptat să urce pe scara care cobora…

Am fost Booker T. Washington, Buddha, Confucius, Ralph Waldo Emerson, Leo Buscaglia, Moise şi Iisus.

Am fost de asemenea mulţi alţi profesori, ale căror nume  şi feţe  au fost uitate demult, dar ale căror lecţii şi caractere vor rămâne întotdeauna vii prin realizările elevilor.

Am plâns cu bucurie la nunţile foştilor mei elevi, am râs emoţionat la naşterea copiilor lor şi am plâns îndurerat, cu capul plecat, în faţa mormintelor care au înghiţit prematur corpurile lor mult prea tinere.

De-a lungul vremii mi s-a cerut să fiu actor, prieten, medic, antrenor, să găsesc articole pierdute, să împrumut bani, să fiu şofer de taxi, psiholog, înlocuitor de părinte, vânzător, politician şi păstrător al credinţei.

Deşi am folosit hărţi, incantaţii, formule, verbe, istorii şi cărţi, nu i-am putut învăţa niciodată nimic pe elevii mei, căci ei sunt întotdeauna proprii lor profesori şi nimeni din afară nu le poate spune vreodată cine sunt.

Eu sunt un paradox. Vorbesc cel mai tare atunci când ascult cel mai atent. Cel mai mare talent al meu constă în acceptarea apreciativă a lecţiilor pe care mi le predau elevii mei.

Nu mi-am propus niciodată să mă îmbogăţesc din punct de vedere material, dar sunt totuşi un căutător de comori, căci caut întotdeauna noi oportunităţi pentru ca elevii mei să îşi poată folosi propriile talente, multe dintre ele ascunse dincolo de zidurile de autoapărare pe care şi le-au construit singuri.

Nu există om care munceşte mai fericit ca mine.

Un medic aduce pe lume o viaţă nouă, într-un moment cu adevărat magic. Eu asist zilnic la renaşterea acestei vieţi prin punerea de noi întrebări, prin semănarea de noi idei şi de noi prietenii.

Un arhitect ştie că dacă va construi o clădire cu atenţie, aceasta va rezista secole la rând. Un profesor ştie că dacă va construi cu iubire şi în spiritul adevărului, construcţia sa va dura de-a pururi.

Sunt un luptător, căci mă lupt zilnic cu presiunea semenilor mei, cu negativitatea, cu teama, cu conformismul, cu prejudecăţile, cu ignoranţa şi cu apatia. Din fericire, am aliaţi de nădejde: Inteligenţa, Curiozitatea, Sprijinul Părinţilor, Individualitatea, Creativitatea, Credinţa, Iubirea şi Râsul. Aceştia nu-mi refuză niciodată sprijinul lor.

Şi cui i-aş putea mulţumi pentru această viaţă minunată pe care am norocul de a o trăi dacă nu vouă, părinţilor ? Căci voi mi-aţi făcut marea onoare de a-mi încredinţa marea voastră contribuţie la eternitate: copiii voştri.

Aşadar, am un trecut bogat în amintiri şi un prezent provocator, aventuros şi amuzant, care îmi permite să mă joc cu viitorul altor oameni.

Sunt profesor… şi îi mulţumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru acest lucru.

         John W. Schlatter

Extras din cartea : Supă de pui pentru suflet scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen,

capitolul al 4-lea: Despre învăţare

A învăţa înseamnă a afla ceea ce ştiai deja.

A acţiona înseamnă a demonstra că ştii ce ai învăţat.

A preda înseamnă a le reaminti celorlalţi că ştiu subiectul predat la fel de bine ca tine.

Voi sunteţi cu toţii învăţăcei, oameni care acţionează şi profesori.

Richard Bach

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––