Tag Archives: Supa de pui pentru suflet

Toată lumea poate face ceva

5 Iun

Principala diferenţă dintre un om obişnuit şi un luptător constă în faptul că luptătorul consideră orice situaţie o provocare, în timp ce omul obişnuit consideră orice situaţie fie o binecuvântare, fie un blestem. Don Juan

Roger Crawford avea tot ce îi trebuia ca să joace tenis, mai puţin două mâini şi un picior.

Când părinţii lui Roger şi-au văzut pentru prima dată fiul, ei au văzut un copil cu un singur deget ieşit direct din antebraţul drept şi cu două degete ieşite din cel stâng. Pruncul nu avea deloc palme. Braţele şi picioarele  sale erau mai scurte decât cele normale. La piciorul drept avea doar trei degete, iar cel stâng era atât de contorsionat încât mai târziu a trebuit amputat.

Medicul le-a explicat că Roger suferea de ectrodactilism, un defect din naştere rar întâlnit care afectează doar un copil din 90.000 în Statele Unite. Medicul a adăugat că Roger nu va putea umbla niciodată şi că nu va putea avea grijă de el.

Din fericire, părinţii lui Roger nu i-au dat crezare medicului.

-Părinţii mei mi-au spus întotdeauna că nu sunt decât atât de handicapat cât doresc să fiu, a declarat mai târziu Roger. Ei nu mi-au permis niciodată să îmi plâng singur de milă sau să profit de compasiunea celorlalţi oameni în urma handicapului meu. Odată, am avut necazuri la şcoală din cauză că îmi predam întotdeauna prea târziu lucrările (Roger trebuie să ţină pixul cu ambele mâini, aşa că scrie foarte încet).  L-am rugat pe tata să le scrie un bilet profesorilor mei, în care să le solicite o prelungire de două zile pentru predarea temelor. Tata m-a refuzat şi mi-a spus să încep să lucrez la teme cu două zile mai devreme. 

Tatăl lui Roger l-a încurajat întotdeauna pe acesta să facă sport, învăţându-l să arunce şi să prindă mingea de volei şi să joace fotbal pe terenul sportiv al şcolii. La vârsta de 12 ani, Roger a reuşit să prindă un loc în echipa de fotbal a şcolii.

Înaintea fiecărui meci, Roger obişnuia să îşi vizualizeze visul, de a înscrie un eseu. Într-o zi, el a  avut noroc. Mingea a ajuns la el şi tânărul a început să alerge cât de tare putea cu piciorul său artificial către linia de marcare. În jurul lui, antrenorul şi colegii săi îl aclamau din răsputeri. La linia de zece yarzi, un adversar l-a prins din urmă şi s-a agăţat de glezna lui stângă. Roger a încercat să îşi elibereze piciorul artificial, dar acesta s-a desprins de tot.

-Eram încă în picioare, îşi aminteşte Roger. Nu ştiam ce altceva mai bun aş fi putut face, aşa că am început să ţopăi către linia de marcare. În sfârşit, arbitrul şi-a ridicat fanionul. Am înscris un eseu! Chiar mai mult decât cele  şase puncte marcate, privirea descumpănită a adversarului meu care rămăsese cu piciorul artificial în mână făcea toţi banii!

Dragostea de sport a lui Roger a continuat să crească, la fel ca şi încrederea sa în sine. Nu toate obstacolele erau însă la fel de greu de depăşit pentru el. De pildă, mâncatul în sala de mese alături de colegii săi s-a dovedit extrem de dureros pentru Roger (care se chinuia să îşi ducă mâncarea la gură), la fel ca şi eşecurile sale de la cursul de dactilografiere.

-Cursul de dactilografiere m-a învăţat o lecţie valoroasă, povesteşte el: nu le poţi face pe toate. Cel mai bine este să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le poţi face cel mai bine.

S-a dovedit că unul dintre lucrurile pe care le putea face Roger era să ţină racheta de tenis. Din păcate, atunci când o rotea prea tare, o scăpa cu uşurinţă din mână. Întâmplarea a făcut să găsească într-un magazin de vechituri o rachetă cu mâner dublu, în care degetul său putea intra cu uşurinţă. Acest model ciudat i-a permis să folosească racheta  la fel ca un jucător profesionist. Roger a practicat zi de zi, iar în scurt timp a devenit capabil să joace meciuri întregi, ba chiar să câştige o parte din acestea.

El nu s-a oprit însă aici. A continuat să practice cu înverşunare şi a făcut o operaţie la cele două degete pe care le avea la mâna stângă, fapt care i-a permis să prindă mai bine racheta, îmbunătăţindu-şi astfel foarte mult jocul. Deşi nu avea niciun exemplu la care să se raporteze, Roger a devenit obsedat de jocul de tenis, şi încetul cu încetul a început să câştige din ce în ce mai multe meciuri.

El a continuat să joace tenis în timpul facultăţii, încheindu-şi cariera cu 22 de victorii şi 11 înfrângeri. Mai târziu a devenit primul jucător de tenis cu handicap fizic certificat ca jucător şi antrenor profesionist de către Asociaţia Tenismenilor Profesionişti din Statele Unite. La ora actuală, Roger face turnee prin întreaga ţară şi ţine seminare în care îi învaţă pe participanţi ce înseamnă să fii un învingător indiferent de condiţia ta.

-Singura diferenţă dintre voi şi mine, le spune el participanţilor, este că voi îmi vedeţi mie handicapul, în timp ce eu nu îl văd pe al vostru.  Nu există om fără un handicap  sau altul. Când oamenii mă întreabă cum cred că îmi voi depăşi handicapul, le răspund că nu pot face orice  face un om normal, dar în timp am învăţat ce lucruri nu pot face cu niciun chip – de pildă  să cânt la pian  sau să mănânc cu beţişoarele chinezeşti – dar ceea ce este mai important, ce lucruri pot face. De aceea, mă dăruiesc din tot sufletul lucrurilor pe care le pot face.

Jack Canfield

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Copiii învaţă ceea ce trăiesc

22 Mai

În cazul în care copiii sunt criticaţi în mod constant atunci când cresc, ei vor învăţa să condamne.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu ostilitate, ei vor învăţa să se bată.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu teamă, ei vor învăţa să fie precauţi.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu milă, ei vor învăţa să îşi plângă singuri de milă.

În cazul în care copiii sunt ridiculizaţi în timp ce sunt crescuţi, ei vor învăţa să fie timizi.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu invidie, ei vor învăţa să fie la rândul lor invidioşi.

În cazul în care copiii sunt făcuţi de ruşine în timp ce sunt crescuţi, ei vor învăţa să se simtă vinovaţi.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu toleranţă, ei vor învăţa să fie răbdători.

În cazul în care copiii sunt încurajaţi în timp ce sunt crescuţi, ei vor învăţa să aibă încredere în ei înşişi.

În cazul în care copiii sunt lăudaţi în timp ce sunt crescuţi, ei vor învăţa să aprecieze.

În cazul în care copiii sunt aprobaţi în timp ce sunt crescuţi, ei vor învăţa să se placă pe ei înşişi.

În cazul în care copiii sunt crescuţi într-o atmosferă de acceptare, ei vor învăţa să vadă iubirea în lumea exterioară.

În cazul în care copiii sunt crescuţi într-o atmosferă de recunoaştere a meritelor lor, ei vor învăţa să îşi stabilească scopuri şi obiective.

În cazul în care copiii sunt crescuţi într-o atmosferă de împărtăşire, ei vor învăţa să fie generoşi.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu onestitate şi într-o atmosferă dreaptă, ei vor învăţa să creadă în adevăr şi în justiţie.

În cazul în care copiii sunt crescuţi într-o atmosferă de securitate, ei vor învăţa să creadă în ei înşişi şi în cei din jurul lor.

În cazul în care copiii sunt crescuţi cu prietenie, ei vor învăţa că lumea e un loc minunat, în care merită să trăieşti.

În cazul în care copiii sunt crescuţi într-o atmosferă senină, ei vor învăţa ce înseamnă pacea interioară.

Tu cum îţi creşti copiii?

Această prezentare necesită JavaScript.

Dorothy L. Nolte

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Tu eşti o minune

15 Mai

Noi trăim în fiecare secundă un moment absolut nou şi unic al universului, care nu se va mai repeta niciodată… Şi ce îi învăţăm noi pe copiii noştri? Îi învăţăm că doi şi cu doi fac patru, şi că Parisul este capitala Franţei.

Oare când vom începe să îi învăţăm ce sunt ei?

Noi le-am putea spune: Ştii cine eşti tu? Tu eşti o minune. Eşti absolut unic. În toţi anii care au trecut nu a mai existat un copil ca tine pe Pământ. Picioarele tale, braţele tale, degetele tale, felul în care te mişti – toate sunt unice.

Tu poţi deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Tu ai capacitatea de a face orice. Da, eşti o minune, iar atunci când vei creşte, vei putea avea la rândul tău un copil, care va fi şi el o minune.

Cu toţii trebuie să facem eforturi pentru a face din această lume o lume demnă de copiii ei.

Pablo Casals

(extras din Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Darul

1 Mai

Bennet Cerf povesteşte următoarea istorie care s-a petrecut într-un autobuz ce mergea pe un drum de ţară din sud.

Pe unul din scaune stătea un bătrân ce ţinea în mână un buchet de flori proaspete. Chiar lângă el stătea o fată, care nu se putea împiedica să nu privească frecvent şi admirativ la florile din mâna bărbatului. Când a sosit timpul ca acesta să coboare, el i-a oferit buchetul de flori şi i-a spus:

-Văd că îţi plac florile. Poţi să le iei, căci nu cred că pe soţia mea o va deranja dacă ţi le-am oferit ţie.

După care a coborât din autobuz şi a intrat într-un mic cimitir din apropiere.

Darul

Bennet Cerf

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ca să devin mai creativ, aştept…

24 Apr
  1. Să îmi vină inspiraţia,
  2. Să primesc permisiunea,
  3. Să primesc asigurări,
  4. Să-mi termin cafeaua,
  5. Să-mi vină rîndul,
  6. Ca altcineva să îmi netezească drumul,
  7. Să aflu celelalte reguli ale jocului,
  8. Ca altcineva să se schimbe,
  9. Să îmi lărgesc orizonturile,
  10. Să mă răzbun,
  11. Să scadă riscul,
  12. Mai mult timp,
  13. Ca o relaţie semnificativă: (a) să se îmbunătăţească, (b) să se încheie, (c) să o stabilesc,
  14. Persoana potrivită,
  15. Un dezastru,
  16. Să se apropie termenul limită,
  17. Să găsesc un ţap ispăşitor,
  18. Ca cei mici să crească şi să plece de acasă,
  19. Ca indicele bursier Dow-Jones să ajungă la 1500,
  20. Acea perioadă profeţită în Biblie când leul va fraterniza cu mielul,
  21. Un consimţământ reciproc,
  22. Vremuri mai bune,
  23. Un horoscop mai favorabil,
  24. Să-mi revină tinereţea,
  25. Un avertisment,
  26. Reformarea sistemului juridic,
  27. Realegerea lui Richard Nixon,
  28. Să avansez suficient de mult în vârstă pentru a-mi afişa fără ruşine micile excentricităţi,
  29. Ziua de mâine,
  30. Ca soarta mea să se schimbe,
  31. Auditul anual,
  32. Să îmi găsesc priteni mai buni,
  33. Ca miza să crească,
  34. Să înceapă noul semestru,
  35. Eliminarea de la sine a obstacolelor,
  36. Momentul în care pisica mea nu-şi va mai înfige ghearele în canapea,
  37. Dispariţia oricărui risc,
  38. Ca vecinul meu să renunţe la câinele lui care latră întruna şi mă face cu nervii,
  39. Ca unchiul meu să se întoarcă acasă de la serviciu,
  40. Ca cineva să mă descopere,
  41. Să am mai multe certitudini,
  42. Scăderea dobânzilor,
  43. Prescrierea faptelor,
  44. Ca părinţii mei să moară (scuze, e o glumă proastă!),
  45. Să se descopere un remediu pentru herpes/SIDA,
  46. Ca lucrurile pe care nu le înţeleg sau pe care nu le aprob să dispară de la sine,
  47. Să nu mai fie războaie în lume,
  48. Să îmi reaprind pasiunea,
  49. Să se uite cineva la mine,
  50. Un set scris de instrucţiuni mai clar,
  51. Îmbunătăţirea metodelor de control al naşterii,
  52. Adoptarea unui amendament referitor la drepturile egale ale femeilor cu bărbaţii,
  53. Sfârşitul sărăciei, injustiţiei, cruzimii, înşelăciunilor, incompetenţei, murdăriei, crimei şi sugestiilor ofensatoare,
  54. Expirarea unui patent concurent,
  55. Întoarcerea lui Chicken Little,
  56. Ca subordonaţii mei să se maturizeze,
  57. Ca egoul meu să se îmbunătăţească,
  58. Ca apa de pe aragaz să înceapă să fiarbă,
  59. O nouă linie de creditare,
  60. Ca acordorul  să îmi acordeze pianul,
  61. Ca această întâlnire să se încheie,
  62. Returnarea datoriilor de către clienţii mei,
  63. Să îmi termin şomajul,
  64. Primăvara,
  65. Să îmi scot costumul de la curăţătorie,
  66. Să îmi restabilesc încrederea în sine,
  67. Un semn din cer,
  68. Să treacă perioada în care trebuie să plătesc pensie alimentară,
  69. Să îmi fie recunoscute primele încercări creatoare, oricât de penibile ar fi, să îmi fie lăudate şi remunerate consistent, astfel încât să mă pot apuca de o a doua lucrare,
  70. Reinterpretarea Regulilor de Ordine ale lui Robert,
  71. Dispariţia durerilor care mă chinuiesc,
  72. Reducerea cozilor la bancă,
  73. Să bată din nou vântul,
  74. Ca progeniturile mele să devină cuminţi, curate, ascultătoare şi atente,
  75. Sezonul următor,
  76. Ca altcineva să dea rateu,
  77. Ca viaţa curentă să fie declarată o repetiţie cu costume în care regizorul să facă ultimele retuşuri ale scenariului înainte de premieră,
  78. Ca logica să înceapă să prevaleze,
  79. O nouă ocazie,
  80. Să pleci de lângă mine, căci îmi blochezi lumina,
  81. Ca vântul să bată şi în pânzele navelor melor,
  82. Să am un deodorant mai bun,
  83. Să îmi termin dizertaţia,
  84. Să am un creion mai ascuţit,
  85. Să îmi încasez cecul,
  86. Întoarcerea soţiei mele acasă,
  87. Aprobarea medicilor mei; permisiunea tatălui meu; binecuvântarea preotului meu sau acceptul avocatului meu,
  88. Ivirea zorilor,
  89. Prăbuşirea Californiei în ocean,
  90. Vremuri mai puţin turbulente,
  91. Venirea lui Iceman,
  92. Şansa de a suna cu taxă inversă,
  93. Creşterea valorii contabile a activelor mele,
  94. Să mă las de fumat,
  95. Reducerea dobânzilor,
  96. Creşterea dobânzilor,
  97. Stabilizarea dobânzilor,
  98. Să moştenesc averea bunicului meu,
  99. Să obţin tarife de weekend,
  100. Un carton cu cuvintele pe care trebuie să le rostesc scrise pe el, la fel ca cele pe care le folosesc actorii,
  101. Să începi tu.

Ca să devin mai creativ, aştept...

David B. Campbell

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Eşti suficient de puternic pentru a face faţă criticilor?

17 Apr

Cel care îi critică pe cei puternici care s-au împiedicat sau pe cei care acţionează, afirmând că el ar fi făcut mai bine lucrurile, nu are nicio însemnătate. Creditul îi aparţine în totalitate celui care se luptă în arenă cu faţa scăldată în transpiraţie şi în sânge, care acţionează cu curaj, care greşeşte din nou şi din nou (căci nu există efort fără greşeală), care ştie ce înseamnă să fii cu adevărat devotat, care se dăruieşte unei cauze măreţe şi care, într-un caz fericit, sfârşeşte  prin a cunoaşte triumful unei mari realizări, iar într-un caz mai puţin fericit, în care dă greş în pofida curajului său nemărginit; ştie cel puţin că locul său nu va fi niciodată alături de acei oameni timizi şi călduţi care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.

Eşti suficient de puternic pentru a face faţă criticilor?

Theodore Roosevelt

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield  şi Mark Victor Hansen)

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Asumarea riscului

6 Mar

Două seminţe stau una lângă alta  într-un sol fertil.

Prima spune:

-Vreau să cresc! Vreau să-mi trimit adânc rădăcinile în solul de sub mine şi să străpung crusta de deasupra mea cu răsadul meu… Vreau să ofer lumii bobocii mei înfloriţi pentru ca toată lumea să ştie că a sosit primăvara… Vreau să simt căldura soarelui pe faţă şi răcoarea picăturilor de rouă dimineaţa, pe petalele mele!

Aşa că a crescut.

A doua sămânţă spune :

-Mie mi-e frică. Dacă îmi voi trimite rădăcinile în solul de sub mine, nu ştiu de ce se vor lovi ele, căci aici este întuneric. Dacă îmi scot capul prin crusta de deasupra mea, mi-e teamă să nu-mi distrug delicatul răsad… Cât despre muguri , ce s-ar întîmpla dacă un melc mi i-ar mânca ? Iar dacă voi înflori, există riscul ca un copil să mă smulgă din pământ. Nu, e de o mie de ori mai bine să aştept până când mă voi simţi în siguranţă.

Aşa că a aşteptat.

O găină înfometată a răscolit însă pământul cu ciocul ei lung, a găsit sămânţa şi a mâncat-o!

MORALA POVEŞTII

Cei care refuză să-şi asume riscul şi să crească sunt înghiţiţi de viaţa însăşi.

Patty Hansen

extras din cartea: Supă de pui pentru suflet de Mark Victor Hansen şi Jack Canfield

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Serviciu zâmbind

28 Feb

Un bărbat a scris o scrisoare  şi a trimis-o pe adresa unui hotel mic dintr-un orăşel din vestul Statelor Unite pe care intenţiona să îl viziteze în concediu. Iată ce a scris el în scrisoare:

  „Aş dori foarte mult să îmi aduc şi câinele . Este un animal dresat şi foarte cuminte. Credeţi că aş putea dormi cu el în cameră ?

El a primit prompt răspunsul de la propietarul hotelului:

  „Am condus acest hotel timp de foarte mulţi ani  şi niciodată nu mi s-a întâmplat ca un câine să îmi fure prosoapele, aşternuturile, tacâmurile sau tablourile de pe pereţi.

  Nu a trebuit să arunc niciodată un câine în stradă în miez de noapte pentru că era beat şi îi deranja pe ceilalţi clienţi. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca un câine să se furişeze şi să fugă pentru a nu-şi plăti cazarea.

  De aceea, câinele dumneavoastră este binevenit în hotelul meu. Mai mult decât atât, dacă garantează pentru dumneavoastră, veţi fi binevenit şi dumneavoastră.

Karl Albrecht şi Ron Zenke, Service America

extras din cartea Supă de pui pentru suflet – Mark Victor Hansen şi Jack Canfield

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Despre curaj

21 Feb

Deci, crezi că sunt curajoasă? m-a întrebat ea.

-Da,cred.

Poate că sunt, dar asta numai pentru că am avut profesori care m-au inspirat. Vreau să îţi povestesc despre unul dintre ei. Cu mulţi ani în urmă, când lucram ca voluntar la Spitalul Stanford, am cunoscut o fetiţă pe nume Lisa, care suferea de-o boală rară şi foarte gravă.

Singura ei şansă de recuperare era  o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei în vârstă de cinci ani, care supravieţuise în mod miraculos aceleaşi boli şi care îşi dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Doctorul i-a explicat situaţia băieţelului şi l-a întrebat dacă doreşte să îi dea sângele său surioarei sale. L-am văzut ezitând timp de o clipă , după care a tras adânc aer în piept şi a răspuns:

-Da, o să fac acest lucru dacă o poate salva pe Lisa.

În timp ce transfuzia progresa, l-am văzut stând pe patul de lângă cel  în care se afla sora lui. La fel ca şi noi, zâmbea văzând că obrajii Lisei îşi recăpătau culoarea naturală. Apoi zâmbetul i-a pălit şi copilul s-a albit la faţă. S-a uitat la medic şi l-a întrebat cu un tremur în voce:

-O să încep să mor acum?

Fiind atât de mic, copilul îl înţelesese greşit pe doctor, crezând că va trebui  să îi dea tot sângele său surioarei sale.

Da, am învăţat ce înseamnă curajul, a conchis ea, dar numai pentru că am avut profesori care m-au inspirat.

Dan Millman

extras din cartea Supă de pui pentru suflet, de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Noi învăţăm făcând

14 Feb

Nu cu mulţi ani în urmă am început să cânt la violoncel.

Cei mai mulţi oameni ar fi spus: „Am început să învăţ să cânt la violoncel” , dar această exprimare presupune ideea bizară că ar exista două procese diferite: 1) învăţatul să cânţi la violoncel; şi 2) cântatul propriu-zis la violoncel.

Cum s-ar spune, eu trebuie să fac prima acţiune până când o termin, iar apoi  pot trece la cea de-a doua. Cu alte cuvinte, va trebui să „învăţ să cânt” până când voi termina cu învăţatul, după care voi putea să încep să cânt efectiv. De bună seamă, este o prostie să gândeşti astfel. Nu există două procese, ci unul singur. Noi învăţăm întotdeauna să facem ceva făcând lucrul respectiv. Nu există altă modalitate.

Violoncel

Violoncel

John Holt

extras din cartea „Supă de pui pentru suflet„, Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-